Îți probezi o haină. Dacă nu îți place, nu trebuie să o cumperi. Încerci un tip de băutură. Dacă nu ești mulțumit de produs, există o garanție de returnare a banilor scrisă pe coperta de hârtie. Încerci un anumit model de mașină de cusut. Vânzătorul te încurajează să o iei acasă. Dacă nu funcționează pentru tine, o poți returna. Ce frumos că există o cale de ieșire. Această mentalitate de „a încerca" este răspândită în lumea seculară. Mai mult, prosperă și în domeniul religios.
Majoritatea oamenilor nu au nici cea mai mică idee ce înseamnă să fii mântuit. Într-adevăr, este nevoie de puterea și harul lui Dumnezeu pentru a mântui un suflet; totuși, acel suflet are și el un rol bine definit de îndeplinit. A fi mântuit este o „predare totală"; o întoarcere completă la 180 de grade; o moarte față de vechea viață a păcatului și o înviere la o viață nouă în Hristos; o renunțare la întreaga lume; o urmărire a lui Dumnezeu cu toată inima, mintea, sufletul și puterea; și, în cele din urmă, în cuvintele lui Talmage, „o schimbare infinită și radicală în [inima ta]... un cutremur în [sufletul tău]." Și nu există niciodată o „cale de scăpare"!
Mântuirea este o experiență minunată, dar nu poți „să o încerci". Poți să probezi o haină, dar nu poți să probezi mântuirea. Oamenii trăiesc într-o experiență de fantezie. Au încercat o „haină nouă", dar când circumstanțele vieții devin puțin dificile, vor renunța rapid la această „experiență" pentru a evita greutățile, persecuția sau ocara. La urma urmei, a încerca ceva nu implică niciun angajament, iar succesul este pur opțional. Vine duminica, pot încerca din nou, nu? Mai ales când, în timpul săptămânii, au cedat dorinței „de a încerca din nou lumea." Doar puțin gust, știi; nu plănuiau să fie răi; oh, nu! Apoi, când ceva a lăsat un gust amar și au cerut o rambursare, au aflat că Satana nu oferă garanții de satisfacție. Rambursarea lui este moartea. Așa că duminica devine o zi de „încearcă să repari" – întoarce-te la Isus. (Satana iubește „creștinii care merg la biserică duminica." Ei vor umple o mare parte din iad.) Există o problemă: Isus Hristos nu se joacă. Încercarea de a sări înapoi și înainte este o presupunere asupra harului lui Dumnezeu, și dacă oamenii nu încetează să se joace, nu există ajutor pentru ei.
Dumnezeu nu va primi păcătoșii și cei care se întorc de la credință? Îi va primi, imediat ce sunt gata să înceteze să se joace. Când inimile lor se frâng cu adevărat de durere și pocăință pentru păcatul comis, vor părăsi păcatul pentru totdeauna și vor avea o experiență reală de mântuire.
Pentru a reafirma: Nu este vorba de a încerca experiența, ci de a o primi; nu este vorba de a încerca să te rogi, ci de a te ruga cu toată puterea ta. Poate va trebui să strigi ca Bartimeu sau să răcnești ca Billy Bray. Și dacă ți se spune să „taci", va trebui să strigi și să răcnești „mult" mai mult. Nu este vorba de a încerca să te pocăiești sau să încerci să te întorci de la păcatele tale, ci de a te întoarce cu adevărat. Știi că nu poți încerca să te întorci și să te întorci în același timp? Este imposibil. Ori te întorci, ori nu. Încercarea de a te întoarce este absurdă. În consecință, poruncile Bibliei sunt extrem de ferme și hotărâte. Nu există opțiunea de a încerca: „Trebuie să vă nașteți din nou. Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt. Nu atingeți ce este necurat. Nu iubiți lumea." (Dacă încerci să nu iubești lumea, de fapt o iubești.)
Uneori o persoană exprimă o intenție bună, dar dacă nu o duce la îndeplinire, nu este nimic cu adevărat de lăudat. El încearcă, iar aceasta nu este o implicație pozitivă, ci una negativă. Scriptura spune: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?"
Biblia folosește exemplul miresei și mirelui. Imaginează-ți un tânăr care a cerut o tânără în căsătorie și primește acest răspuns: „Voi încerca." Răspunsul lui: „Vei sau nu vei?" Jurământul căsătoriei cere să spună „Voi", iar această promisiune ține atât în vremuri bune, cât și în vremuri grele. „Voi încerca" lasă o cale de ieșire. Ea poate într-o zi să spună: „M-am săturat să gătesc, să spăl vasele și să țin pasul cu rufele. Plec." Oamenii fac literalmente asta astăzi, dar un astfel de comportament nu se potrivește în jurământul căsătoriei. La fel, un astfel de comportament spiritual nu are loc în viața consacrată a miresei spirituale. Mai mult, Isus, Mirele, nu și-a lăsat loc pentru a încerca. Nu a încercat să se roage „Nu voia Mea, ci a Ta să se facă." Nu a încercat să bea acea cupă amară. Nu a încercat să-și verse sângele pentru mântuirea lumii. A mers înainte și a făcut totul, iar când totul a fost terminat, a spus: „S-a sfârșit!" Și când tu, suflete drag, îți vei face partea de a te pocăi, a te ruga, a mărturisi și a crede, Dumnezeu își va face partea, iar lucrarea va fi terminată. Te vei bucura și vei striga „Slavă" pentru că ești MÂNTUIT!
Cum vei rămâne mântuit? Încercând? Sună ca și cum nu ar trebui neapărat să rămâi mântuit. „Voi încerca să continui?" Nu ai altă alegere. Trebuie să continui sau nu vei merge în cer. „Voi încerca să fiu credincios?" Dacă un soț îi spune asta soției înainte să plece la serviciu dimineața, a schimbat jurământul căsătoriei de la „Voi" la „Voi încerca." Problemele sunt pe drum. „Voi încerca să rezist ispitei?" Diavolul are deja un avantaj asupra ta. Nu ți-ai propus în inimă să biruiești. Lași o mică deschidere pentru tine, în cazul în care ispita devine prea puternică. Mi-e teamă că va deveni prea puternică și vei intra direct în ea. „Voi încerca să fiu spiritual?" Nu vei reuși, decât dacă „vei face ceea ce trebuie" (2 Corinteni 8:11).
A încerca înseamnă a muri. Isus nu joacă acest „joc al încercării" și trebuie să încetezi și tu să-l joci.
