Bătrânul Daniel W. Layne
1944–2011
„Căci, chiar dacă ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți; căci în Hristos Isus eu v-am născut prin Evanghelie.” I Corinteni 4:15
Mărturisim fără rușine că această lucrare este a lui Dumnezeu prin Fiul Său preaiubit, Isus Hristos, care, prin sfatul voinței Sale, a ales să-l folosească pe fratele Daniel W. Layne, un apostol, pentru a-și ridica vocea ca o trâmbiță la miezul nopții și a striga într-un moment în care toți dormeau. Fratele Layne a ridicat și a stabilit lucrarea în care lucrăm acum, iar lucrarea aceasta stă ca un sigiliu al apostoliei sale.
Ruptura tăcerii
De ce restaurarea? În jurul anului 1880, Dumnezeu a strălucit raze glorioase de lumină cerească asupra anumitor vase alese – D.S. Warner și alții. Această a șasea slujbă a trâmbiței a înțeles marele rău al diviziunilor sectare dintre creștini. Aceste câteva suflete au ieșit cu curaj din schismele omului, crezând și umblând în lumina prețioasă.
Cu sunete puternice de trâmbiță, ei au vărsat cu îndrăzneală judecățile lui Dumnezeu asupra sistemelor religioase false, avertizând toate oile risipite să „iasă din ea, poporul Meu” și „să nu fie părtași la păcatele ei” și „să nu primească din plăgile ei”. Mii de oameni au luat poziție numai pe Cuvântul lui Dumnezeu și au fugit de înșelăciunile îngrozitoare ale Babilonului spiritual. O perioadă de reformă a cuprins țara, aducând copiii lui Dumnezeu înapoi la locuința lor natală – biserica Dumnezeului celui viu. Prin această reformă glorioasă și profetică, multe suflete au venit sărind și strigând spre Sion.
Necrologul bătrânului Daniel Wilburn Layne
Iubitul nostru frate, bătrânul Daniel Wilburn Layne, a fost dus de îngeri la gloria veșnică în dimineața zilei de 21 septembrie 2011. Fratele Layne s-a născut pe 30 martie 1944, într-o familie cu tradiție în Biserica lui Dumnezeu din Ashland, Kentucky, iar în tinerețe a fost asociat cu pionierii radicali ai Bisericii lui Dumnezeu. După ani de robie teribilă față de păcat și diavol, el a fost ridicat din adâncurile păcatului la sfințenie radicală în mai 1980 și a obținut o experiență clară a botezului cu Duhul Sfânt în noiembrie același an. Curând după aceea, Dumnezeu i-a pus în inimă sarcina slujirii Evangheliei. Chemat să fie apostol, el a restaurat ceea ce se pierduse prin tăcerea spirituală îngrozitoare și dezastruoasă care începuse la începutul anilor 1900.
El s-a dedicat cu totul lucrării de restaurare și a jucat un rol esențial în răspândirea mesajului Evangheliei, care a spart tăcerea și a trezit fecioarele adormite. Era un predicator neînfricat, plin de îndrăzneala și credința Duhului Sfânt. Iubitor pasionat al adevărului, el putea spune împreună cu Pavel: „Evanghelia mea”. Dumnezeu l-a folosit pentru a restabili adevărurile vitale ale guvernării și autorității bisericii, care caracterizau biserica din timpul dimineții. Deși fratele Layne a fost acuzat în mod crud de dominație omenească, el era, de fapt, un umil slujitor al lui Dumnezeu care urma îndrumările Duhului Sfânt în conducerea poporului lui Dumnezeu. El nu accepta niciun salariu și a murit cu puține posesiuni. El nu putea fi cumpărat, mituit, flatat, înlăturat sau acuzat, deoarece era dedicat lui Dumnezeu și aparținea numai Lui. El a pedepsit sever Babilonul, executând judecata asupra lumii, a cărnii și a compromisului. Fiecare copil drag al lui Dumnezeu l-a iubit, dar Satana și aliații săi compromiși se înfiorau în prezența lui și scrâșneau din dinți la vederea lui. Multe nume i-ar putea fi atribuite acestui sfânt – sfânt apostol, pastor, evanghelist, erudit biblic și învățător. Sfinții îl vor păstra întotdeauna în inimile lor ca frate și prieten și vor simți profund lipsa prezenței fizice a acestui tată al Israelului. Au fost multe nopți lungi și dimineți devreme în care a plâns și s-a rugat pentru copiii lui iubiți. El a iubit intens biserica lui Dumnezeu și s-a dedicat neîncetat muncii grele și neîncetate pentru bunăstarea și perfecțiunea ei. Grija pentru toate bisericile i-a fost încredințată de Dumnezeu. Dragostea și povara lui pentru sufletele cinstite nu cunoșteau limite, iar el s-a adresat cu o povară ferventă și imparțială oamenilor de toate rasele, culturile și națiunile.
Fiecare sfânt are o amintire dragă despre el, pentru că el își făcea timp pentru fiecare persoană în parte. Deși apostatii care îmbrățișau păcatul îl numeau dur și tiranic, fratele Layne se caracteriza prin cea mai tandră compasiune, iubire și iertare.
El a avut mulți dușmani care aveau o formă de evlavie, dar negau puterea acesteia. Deoarece spiritul și viața lui erau o mustrare aspră pentru faptele întunericului, multe cuvinte dure și neevlavioase despre el au fost rostite, scrise și publicate pe site-uri infernale de către cei care iubesc întunericul mai mult decât lumina. Cu toate acestea, fratele Layne și doctrina lui sunt îndreptățiți de copiii înțelepciunii. Sigiliul apostoliei sale este glorioasa biserică a lui Dumnezeu din zilele noastre – un nor de martori care oferă o dovadă infailibilă a validității slujirii sale și pe care dușmanii noștri nu o pot contesta. Tuturor sfinților le proclamăm că nu l-am pierdut pe acest soldat credincios al crucii, ci că el a trecut pur și simplu pentru a se alătura în mod mai imediat majorității celor răscumpărați. El a trecut de la locul unde gloria este estompată de carnea omenească, la locul unde valuri de glorie se rostogolesc fără cea mai mică interferență. Casa lui pământească s-a destrămat, dar spiritul lui îi adună pe sfinți pentru a depăși toate realizările spirituale anterioare.
Celor care simt că le-a venit ocazia să se afirme trupește, le proclamăm că îi așteaptă o porție dublă de foc, grindină și pucioasă. Celor ale căror spirite sunt independente de trupul lui Hristos, le proclamăm că el a plecat, dar lucrările lui (adevărații sfinți ai lui Dumnezeu) îl urmează și vor fi o mustrare mereu prezentă pentru iubirea lor trupească de sine. Unii așteaptă cu nerăbdare amânarea judecăților stabilite de fratele Layne și relaxarea standardelor bisericii. Fie ca ei să fie siguri că, așa cum este tatăl, așa sunt și copiii lui, și că noi rămânem cu o fidelitate neclintită față de același adevăr al Evangheliei care zdrobește păcatul, consumă trupul și arde compromisul.
Proclamăm întregii lumi că nici măcar porțile iadului nu vor birui singura și unica biserică a lui Dumnezeu, ci că ea va rămâne triumfătoare în mod glorios asupra oricărei influențe diabolice până când toți membrii ei răscumpărați vor fi pentru totdeauna „în siguranță, fără să mai păcătuiască”.
