Subiectul Sabatului din veacul Evangheliei a fost obiectul de mare încurcătură în mințile unor oameni care spun că sunt creștini. Totuși, Cuvîntul lui Dumnezeu cu putere luminează calea celor neprihăniți, și copii lui Dumnezeu nu au nevoie să rămînă în întuneric cu privire la acest subiect .

Porunca a patra, cît și restul celor zece porunci, a fost o parte integrală a vechiului legămînt pe care Dumnezeu l-a făcut cu copii lui Israel pe muntele Sinai. Vechiul legămînt al Sabatului a fost îndeplinit și strămutat prin înlocuirea acelui legămînt cu un nou și glorios legămînt al Evangheliei. Noul Testament a eliminat pentru totdeauna povara da a ține a șaptea zi de rest în mod fizic.

Este important a dovedi faptul că vechiul legămînt a inclus cele zece porunci. Ca să dovedim acest punct v-om consulta scripturile. În Exodul 34:20 citim: „Și Domnul a scris pe table cuvintele legămîntului, cele zece porunci.” În Deuteronom 4:13 scrie: „El și-a vestit legămîntul Său, pe care v-a poruncit, să-l păziți, cele zece porunci.” În 1 Împărați 8:21, Solomon a spus: „Am rînduit un loc pentru chivot, unde este legămîntul Domnului, legămîntul pe care l-a făcut El cu părinții noștri, cînd i-a scos din țara Egiptului.” Versetul 9 din același capitol ne spune ce se află în chivot, specificînd astfel din ce a constituit „legămîntul”. „În chivot nu erau decît cele două table de piatră, pe cari le-a pus Moise în el la Horeb, cînd a făcut Domnul legămînt cu copii lui Israel, la ieșirea lor din țara Egiptului.” (1 Împărați 8:9) Aceste scripturi dovedesc fără nici o îndoială că cele zece porunci au constituit o parte esențială a legămîntului, pînă acolo că cele zece porunci înșiși au fost referite ca acel legămînt.

Această premisă că cele zece porunci sînt parte din vechiul legămînt este hotărîtoare în dezvăluirea erorii gîndirilor adventiste. Interesant, că Uriah Smith (un presbitor remarcabil al adventiștilor din secolul 19 lea) în cartea sa „Two Covenants” (două legăminte) la pagina 5 specifică următoarele: „Dacă cele 10 porunci constituiau vechiul legămînt atunci ele au dispărut pentru totdeauna” Declarația Domnului Smith semnifică osîndirea doctrinei lui adventiste cu privire la Sabat. H.M. Riggle în cartea lui „The Sabbat and the Lord`s Day” (Sabatul și ziua Domnului) scrie următoarele: „Cu acel „old” legămînt a șaptea zi de Sabat rămîne în picioare sau cade . . . Dacă acest sistem de legi este încă în vigoare, a șaptea zi (Sabatul) este încă în vigoare, pentru că aceasta este ziua specificată în el; dar dacă aceea promulgare a Lui Iehova a fost înlocuită cu noul Testament, în această dispensare, atunci ziua a șaptea (Sabatul) a fost desființat”.

Scripturile ne duce la concluzia clară că vechiul legămînt nu mai există, și că Decalogul, care desigur că îndemna ținerea Sabatului, ca o parte a legămîntului a fost pus și el la o parte. Să ne uităm la cîteva versete din scriptură care ne vor arăta anularea legămîntului. În capitolul opt în scrisoarea către Evrei găsim desființarea legămîntului vechi. După ce a fost luat în considerare atît vechiul cît și noul legămînt, scriptura ne explică: „Prin faptul că zice ‘un nou legămînt’ a mărturisit că cel dintîi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrînit, este aproape de pieire.” Evrei 8:13. Aicea ne descrie clar soarta vechiului legămînt. Acesta-i exact acelaș legămînt în care cele zece porunci au fost inseparabil legate împreună. Conform cu scripturile
citate mai sus, desintegrarea și dispariția legămîntului, cu sigutanță că sugerează același lucru pentru cele zece porunci.

Asemănător scrisoarea către Galateni prezintă cele două legăminte într-un mod alegoric. Agar reprezintă legămîntul vechi (Gal.4:24) la centrul căruia găsim Decalogul. Porunca către Galateni este: „Izgonește pe femeia roabă.” Prin izgonirea legămîntului, ca ascultare a Cuvîntului lui Dumnezeu, noi trebuie cu siguranță și inevitabil să izgonim sărbătorirea Sabatului Evreiesc.

În timp ce scrisoarea către Evrei declară vechiul legămîntca desființat, apostolul Pavel în scrisoarea lui către Corinteni declară Decalogul însuși desființat. El vorbește de ”Slujba aducătoare de moarte, scrisă și săpată în pietre” (2Corinteni 3:7) cu siguranță face aluzie la cele zece porunci. În versetul unsprezece apostolul continuă cuvîntarea lui despre acelaș lucru și spune de „dacă ce era trecător.” Pe urmă în versetul treisprezece, cu autoritate stabilește că ceea ce a fost „scrisă și săpată în piatră” (fără îndoială Decalogul), „este desființat”!

Pe lîngă aceasta, în Coloseni 2:16-17 apostolul Pavel scrie: „Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, cari sînt umbra lucrurile viitoare, dar trupul este a lui Hristos.” Noi ne bucurăm de suficiența claritate a Cuvîntului lui Dumnezeu cu privire la acest subiect.

Apostolul aici refuză validitatea criticii Adventiștilor către cei ce nu țin a șaptea zi a săptămînii ca o zi de odihnă fizică. Acest verset singur respinge ideile celor ce sărbătoresc a șaptea zi. Deși am putea aduce multe alte dovezi, nu este nevoie de alte scripturi cu scopul de a convinge pe copii lui Dumnezeu că ținerea Sabatului Evreiesc sub nici o formă nu a continuat în ziua Evangheliei.

Susținătorii celor care literal sărbătoresc ziua Sabatului se vor grăbi să răspundă spunînd: „Nimeni dar să nu vă judece cu privire . . . la o zi de Sabat”, dar apostolul nu s-a referit la Sabatul săptămîntal, ci el s-a referit la Sabatele deosebite din calendarul Evreiesc. Astfel, ei ar spune că validitatea Sabatului săptămîntal rămîne neafectată de această scriptură. Oricum această susținere este în întregime falsă, așa cum v-om arăta în continuare.

Nu există absolut nici o dovadă că cuvîntul „Sabat” (în Engleză „zile de Sabat”) nu se referă la Sabate săptămînale. Este demn de menționat că acest cuvînt „zile” (în traducerea Engleză este scris cursiv), indicînd faptul că a fost introdus de traducători. Oricum ce este și mai important e cuvîntul grecesc Sabbaton care tradus este Sabat, și este exact același cuvînt ce Biblia folosește de fiecare dată cînd vorbește despre Sabatele săptămînale (Canright 285). De fapt în traducerea grecească a Vechiului Testament, cuvîntul grecesc pentru Sabat în Exodul 20:8 unde Dumnezeu cu solemnitate declară: „Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești.” este Sabbaton și este în exact aceeași formă precum apare și în Coloseni 2:16 (Canright 284). Acum, cu condiția că presupunerea adventistă cu privire la acest verset ar fi corectă, ce cuvînt ar fi trebuit apostolul Pavel să folosească dacă el ar fi scris despre Sabatele săptămînale? Răspunsul este că el n-ar fi putut folosi alt cuvînt decît cuvîntul pe care l-a
folosit – Sabbaton (Canright 285). În afară de aceasta, există deasemenea numeroase alte scripturi unde Adventiștii ar fi de acord că se vorbește despre Sabatul săptămînal în care Sabbaton este interpretat ca „zilele Sabatului” (Canright 283). Dintre acestea următoarele referințe servesc ca exemple: Matei 12:5 și 10 ; Luca 4:31.

Vechiul legămînt care potrivit scripturilor a cuprins cele zece porunci, a fost desființat.

Cu toate că Sabatul Evreiesc nu mai există, el a fost îndeplinit în odihna perfectă a unei răscumpărări depline. Creștinii „nu sînt fără lege înaintea lui Dumnezeu” ci sînt sub binecuvîntata „lege a Duhului de viață în Isus Hristos”, care depășește fără măsură Dacalogul, și guvernează trupul, sufletul și duhul copiilor lui Dumnezeu.