O femeie desculță se urcă în timp de ploaie și frig pe muntele Croagh Patrik în Irlanda. Un bărbat pe patul său de moarte strigă în disperarea lui ca preotul său, să vină să-i facă ungerea bolnavilor. Soț și soție dau bani unui preot și îl roagă insistent, să citească liturghia unei rude decedate. Un bărbat tânăr se tîrăște pe mâini și pe picioare într-o catedrală și se roagă înaintea fiecărei cruci. Ce au acești oameni în comun? Ei încearcă să-și reducă timpul lor sau timpul rudelor lor în purgatoriu.

     Există așa ceva? Millioane de oameni care sînt influențați de învățăturile Catolicismului roman cred aceasta. Dar ce este purgatoriul?

Definiția catolică

    „Cine moare în harul și prietenia lui Dumnezeu, dar încă nu este complet purificat, este de fapt sigur de mântuirea lui veșnică, dar face o purificare după moartea lui, pentru a ajunge la sfințenia care este necesară pentru a intra în bucuria cerului. Biserica numește această curăție finală a celor aleși…purgatoriu. Tradiția bisericii vorbește despre un foc de purificare.” (Catehismul catolicilor Biserica, III.1030,1031).

    În enciclopedia catolică este explicată în continuare opinia Romei asupra cestui obiect : „Dumnezeu cere mulțumire și va pedepsi păcatul, și această învățătură include ca consecință necesară credința, că păcătosul, care omite a se pocăi în această viață, poate fi pedepsit în o altă lume, pentru a nu fi veșnic respins de Dumnezeu”.

    Conform definiției catolice purgatorul este o stare intermediară între această viață și cerul, în care credincioșii catolici trebuie să sufere până vor împlini mulțumire suficientă pentru greșelile și păcatele lor. Această suferință se întîmplă prin focul de purificare, un chin, care este mult mai rău și mai dureros decât orice foc pe pământ. Portivit învățăturii catolicilor durata acestor chinuri depind de purificarea necesară, și totuși șederea unui suflet în purgatoriu poate fi scurtată, fie prin mătanie, prin jertfă și prin fapte bune ale persoanei în cauză înainte de a muri, precum și prin prieteni si rudele lor care încă sunt în viață. O rudă poate ajuta ca chinurile celui decedat să fie scurtate, plătind unui preot pentru a citi liturghia pentru ei. Deasemena, poate acorda Papa indulgență în acest scop.  

    Privind superficial se poate înțelege, de ce învățătura purgatorie corespunde speranțelor oamenilor care sunt conștienți de propria lor nedemnitate și păcat. De fapt nimeni nu vrea să fie pierdut pentru totdeauna și nici nu își dorește aceasta pentru rudele sale. Cu toate acestea, cînd este vorba de lucruri de o importanță veșnică, nu putem lăsa nimic la voia întîmplării sau să ne asumăm riscul de a ne baza speranțe pe simple emoții omenești sau pe gânduri doritoare. Ceea ce Dumnezeu dezvăluie în Cuvântul Său despre moarte și viața după aceea, este singurul adevăr, pentru care am putea cu siguranță risca soarta veșnică.

De unde au luat asta?

    Biserica romano-catolică își bazează învățămîntul purgatoriu pe un singur verset din Apocrif, pe transmiterile părinților bisericii timpurii – care trăiau la o perioadă diferită de apostolii de la început (și transmiterile lor) – pe aluzii false cu privire la pildele biblice și pe propriile lor consilii. Ei spun chiar faptul că, atît evreii cît și păgânii din vremurie anterioare (două grupuri care, fără îndoială, nu erau creștine) credeau în această stare intermediară, pentru a dovedi validitatea aceluiaș. Toate acestea fac ca învățătura purgatorie să pară „prea biblică” în cel mai bun caz, și periculoasă în cel mai rău caz.  

    Cu siguranță o astfel de învățătură, ar fi descoperită în mod clar în Cuvântul lui Dumnezeu, dacă ar fi un adevăr de credință. Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre asta?

Moartea pecetluiește starea veșnică

Biblia învață că ora morții pecetluiește categoric starea sufletului. Cei drepți merg în odihna veșnică și pace în prezența lui Dumnezeu, iar păcătoșii merg în chinuri.

  „A venit timpul cînd săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avram. A murit și bogatul și l-au îngropat. Pe cînd era el în locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii, a văzut de departe pe Avram și pe Lazăr în sînul lui și strigînd, a zis: Părinte Avram fie-ți milă de mine… căci mă chinuiesc în văpaia aceasta!” (Luca 16:22-24).

    „Și Isus i-a răspuns: ”Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”. (Luca 23:43).

  „Sîntem plini de încredere și ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul”. (2Corinteni 5:8).

  De asemenea Scriptura învață că nu există nici o creștere a harului după moarte. Destinul nostru veșnic este determinat de lucrurile pe care le-am făcut, cînd eram încă în trup.

    „Căci toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească răsplata pentru lucrurile înfăptuite pe care-l va fi făcut. (2 Corinteni 5: 10).

  „Și morții au fost judecați după cele scrise în cărțile acelea, potrivit faptelor lor”. (Apocalipsa 20:12b).

Ispășirea lui Hristos este pe deplin eficientă

    Cuvîntul lui Dumnezeu explică în mod clar, că omul nu poate satisface cerințele unui Dumnezeu sfînt și neprihănit prin propriile sale lucrări și prin acestea nici nu poate primi ispășire. Numai jertfa de pe cruce a lui Hristos care a fost fără păcate, a putut plăti pedeapsa judecății divine. Împăcarea pe care Hristos a adus-o pentru noi, este oferită în mod liber celor care vin la Dumnezeu prin EL în credință.

   „Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre drepte sînt ca o haină mînjită.” (Isaia 64:6).

    „Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atît mai mult acum, fiind îndreptățiți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânie.” (Romani 5:8-9).

    „Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei sfinți.” (Evrei 10:14). Cine sunt sfinții? Cei care sunt adevărați credincioși! „Dar ați fost spălați, dar ați fost sfințiți dar ați fost îndreptățiți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1 Corinteni 6:11).  

   „Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină , avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate.” (1 Ioan 1: 7,9).

„cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, s-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă curățește conștiința de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului Celui viu?” (Evrei 9:14).

Aceasta este cu siguranță adevărat. Ce nevoie mai există pentru o purificare în viitor. Credința în purgatoriu nu face ca jertfa de pe cruce să pară mai puternică decât ofrande de tauri și țapi ale vechiului testament, care nu au fost niciodată în stare să curețe conștiințele oamenilor. Împăcarea lui Dumnezeu este un plan perfect, care cumpără sufletul din pedeapsa pentru păcat.

Păcatul trebuie să fie șters deja aicea

    Pedeapsa pentru păcat este moartea spirituală în această viață și în viața viitoare. Isus Hristos a venit să ne elibereze de pedeapsă precum și de puterea păcatului.

„Astfel, deoarece copiii sunt părtași sîngelui și cărnii, tot așa și El a luat parte la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel care are puterea morții, adică pe Diavolul, și să elibereze pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor.” ( Evrei 2:14-15).

„Oricine rămîne în El nu păcătuiește; oricine păcătuiește nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Cine practică păcatul este de la Diavolul, căci Diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările Diavolului.” (1 Ioan 3:6,8).

„Iată, acum este timpul potrivit; iată, este ziua mîntuirii.” (2 Corinteni 6:2b).

Creștinii trăiesc această eliberare de păcat în această viață actuală. Ei nu se confruntă cu un viitor, care este tulburat de o sentință de foc.

  ”Acum deci nu este nici o condamnare pentru cei care sînt în Hristos Isus.” (Romani 8:1).

Problema banilor

    Purgatorul stă în legătură cu banii. Munca timpului unui preot pentru a citi o Liturghie, banii necesari pelerinajelor și vânzare a iertării păcatelor pe timp de secole ilustrează acest fapt neplăcut și inexplicabil. Este inexplicabil pentru că Biserica administrează – după credința catolică – comoara cîștigurilor și Papa o poate distribui după aprecierea lui. Este acest lucru adevărat, atunci ne întrebăm, de ce nu este golită această comoară imediat în numele umanității și al milosteniei, pentru a elibera într-o clipă toate sufletele din purgatoriu. Chiar dacă ar fi adevărat, că de la săraci nu se așteaptă să plătească pentru citirea liturghiei, de ce trebuie să plătească ceilalți? Dumnezeu dă iertare și răscumpărare gratuită tuturor celor care cred în Hristos.

„Voi, toți cei însetați, veniți la ape, și cel care nu are bani să vină, să cumpere și să mănînce. Veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată!” (Isaia 55:1).

„Căci prin har sînteți mîntuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.” (Efeseni 2:8).

O speranță falsă

Deci, ce ar mai trebui să spunem despre asta? Dumnzeu se dovedește ca adevărat, dar fiecare om este mincinos. Fiecare învățătură falsă are un scop, și anume acela de a împiedica oamenii să recunoască întreaga măsură a iubirii și puterii lui Dumneazeu, pentru a pierii pentru totdeauna. Biblia oferă suficiente dovezi că purgatorul nu este biblic. Moartea sfîrșește adeverirea noastră pămîntească și ne pecetluiește soarta. Păcatul trebuie să fie curățat complet în această viață, iar jertfa lui Hristos de pe cruce oferă dreptăției lui Dumnezeu suficientă satisfacere. Dumnezeu oferă mîntuirea și siguranța vieții veșnice gratuit, fără plată.

Deci, purgatorul este o speranță falsă. Sistemul religios catolic nu poate asigura aderenților săi, ceea ce Biblia le promite atît de simplu și sincer, și anume eliberarea de păcate și intrarea în prezența Domnului la deces.

Suflet prețios, te rugăm insistent, lasă păcatele și aleargă la Hristos pentru a primi iertare și victorie deja în această viață, pentru ca în viața viitoare să poți avea pace și liniște fără nici o teamă de chinuri. Fratele Daniel Eichelberger