„Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El scoboară pe unul, și înalță pe altul. În mâna Domnului este un potir, în care fierbe un vin plin de amestecătură. Cînd îl varsă, toți cei răi de pe pământ sug, îl sorb și-l beau pînă în fund!” (Psalm 75:7-8)

   Există un Dumnezeu și o providență atotstăpânitoare. Lucrurile care se întîmplă nu sunt întîmplătoare. Dacă nu se oferă nici o perspectivă de mântuire la nici un punct al orizontului, Dumnezeu poate totuși să o ofere poporului Său; chiar dacă judecata asupra celor asupriți nu poate fi așteptată de la răsărit nici de la apus și nici din deșert, ea va trebui să vină; pentru că Dumnezeu șade pe scaunul de domnie! Oamenii uită că Dumnezeu a prescris înainte, ca toate firele vieții se se reunească în ceruri. Așa că ei nu văd decât puterile omenești și patimile cărnești; dar invizibilul Jehova este o putere infinită mai reală decât acestea. Mîna Lui este în toate lucrurile, în spatele norilor și în norii care Îl acoperă. Nebunii visează, și spun că El nu există. El, care este tot în apropiere, și este gata a lua potirul de vin al furiei mâniei Lui, din care o singură înghițitură, este suficientă pentru a clătina pe toți dușmanii Lui.

   „Ci Dumnezeu este Cel ce judecă” El este deja în proces de judecată. Scaunul Său nu este vacant. El nu a renunțat la autoritatea Sa; Domnul șade încă pe scaunul de domnie. „El scoboară pe unul, și înalță pe altul.” La porunca Lui, se ridică și cad din nou imperiile lumii, este voia Lui, a indica unuia temnița și altuia scaunul de domnie. Asiria trebuie să cedeze Babylonului și Babylonul Medilor. Împărații sunt ca niște marionete în mîna Lui.

„În mâna Domnului este un potir” Pedeapsa pentru cei răi este deja pregătită și Dumnezeu însuși o ține la îndemână. El a adunat cele mai groaznice dureri și le-a făcut într-un amestec, și le prezintă în potirul Lui de mânie.

   Ei au disprețuit și batjocorit ospățul dragostei Sale, așa că acum trebuie să fie târâți la masa Lui de judecată și trebuie să bea un vin de deșert, ca desert preparat pentru ei. „în care fierbe un vin plin de amestecături” Răsplata este teribilă; sînge pentru sînge, răzbunare expuberantă pentru răutate expuberantă. Deja culoarea vinului de mânie divină este îngrozitoare; cît de teribil trebuie să fie, a trebui să guști din el. Ca condimente este amestecată mânia, dreptarea, supărare față de harul lepădat. Faptele rele ale celor răi, batjocura lor, prigonirea lor au întărit băutura ca ierburile puternice.

   Zece mii de dureri ard în adîncurile acestui potir de foc, care este umplut pînă la margine cu o mânie îndelungată. „Cînd îl varsă” Potirul plin trebuie băut tot. Cei răi nu mai pot refuza acest lucru, trebuie să-l ia și să-l golească dintr-o dată; pentru că Dumnezeu însuși îl revarsă. El le pune potirul pe buzele lor și le toarnă porția înfricoșătoare dintr-o dată. Țipete sau rugăciuni sunt în zadar. Pînă acuma i s-au împotrivit, dar timpul s-a sfîrșit și acum a venit ceasul unde vor fi răsplătiți. „toți cei răi de pe pământ sug, îl sorb și-l beau pînă în fund” Mânia lui Dumnezeu continuă încă pînă în extrem și crește în amărăciune crudă. Ei trebuie să bea și să bea mereu, să guste potirul pînă la fund unde sunt depozitate drojdiile osîndei adînci; acestea ei trebuie să le sorbească și încă să lingă potirul.

   Oh, ce disperare și durere sfîșietoare în ziua mâniei lui Dumnezeu! Important de observat: o astfel de judecată este în perspectivă pentru toți păcătoșii pământului; toate chinurile iadului pentru toți păcătoșii; Drojdiile mâniei pentru drojdiile omenirii; amărăciune pentru cei amari; Mânie pentru copii mâniei. Dreptatea din ea este nemărginită; dar peste toată groaza aceasta este răspândit un întuneric de zece ori mai intensiv, necazuri fără măcar un pic de speranță.

Fericiți sunt cei care beau paharul pocăinței divine și iau paharul izbăvirilor. Dacă ei sunt batjocoriți acum, într-o zi vor fi invidiați la maxim de oamenii de care sunt călcați în picioare. Trezoreria lui David