„Urmăriți pacea cu toți și sfințirea fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Evrei 12:14)

Nimeni nu a fost lăsat vreodată să intre în cer cu păcatele lui; nici nu este dorit, să se întâmple vreodată asta. Oricît de mult am dori ca oamenii pierduți să fie fericiți, cu toate acestea ar fi bunătate dacă ar fi excluși din cer cei care hulesc, cei răi, și cei necredincioși – de asemenea este bunătate față de o familie să fie excluși persoanele vicioase și seducătoare și la fel de bine pentru o societate să pună hoții și tâlharii în închisoare. Acest principiu al împărăției divine va fi întotdeauna respectat, și în consecință, cei care cred, că ar putea fi salvați fără sfințenie sau religie, vor fi fără îndoială dezamăgiți.

Cerul și pământul vor trece, dar Dumnezeu nu va permite unui nepocăit și neiertat să intre în cer. A fost importanța și certitudinea acestui principiu, care a ajutat apostolilor să rămână credincioși. În mijlocul tuturor suferințelor lor, cînd au fost supuși persecuților și în toate încercările a ceda sentimentelor lor, era important pentru ei, să fie pe placul lui Dumnezeu. Pentru aceasta ei trebuiau să se străduiască, să lupte și să se roage.     

Aceasta ar trebui să fie și pentru noi în toate suferințele noastre ținta vieții noastre. Cât de profund este verificarea dacă avem această sfințenie, care este absolut necesară pentru mântuire! Să nu ne înșelăm în privința aceasta. Este posibil să avem multe alte lucruri pe care le dorim, dar fără aceasta nu vom putea sta în fața Domnului, în pace. Vom putea avea bunăstare, înțelepciune, știință, frumusețe, realizări, case, terenuri, cărți, prieteni – dar fără religie adevărată, totul va fi în zadar.

     Nu va fi posibil niciodată să-l întîlnești pe Dumnezeu în pace fără a avea o inimă sfântă. Niciodată nu vom putea fi lăsați în cer, dacă nu vom avea religia care ne va putea conecta cu îngerii din jurul tronului.                                                                                 

Albert Barnes