În viața comercială este important a înțelege raportul dintre prețul posibil, cu cererea produsului numit. Noi am văzut că oamenii sunt dispuși a plăti prețul solicitat, presupunând că au nevoie de acest product. Cu cât este mai mare nevoia acestui product, cu atât mai mare este prețul, pe care ești sispus să îl plătești. De acea firmele vor încerca să facă publicitate, astfel încât nevoia produsului lor, să se găurească în mintea consumatorului. Ei știu că odată ce consumatorul devine conștient, că are nevoie de acel produs, el este dispus să plătească prețul, pentru a preveni lipsa acestuia. Dar dacă consumatorul nu simte nevoia, probabil va refuza să cheltuiască banii. Cu cât mai puțin un consumator va simți nevoia unui produs, cu atât mai puțin va fi dispus să plătească; uneori el va respinge produsul, chiar dacă produsul este oferit la un pres redus. Asemănător este și spiritual.

Într-o zi, o anumită femeie a venit la Isus, când ședea cu fariseii la masă. A intrat nechemată, cu o sticlă de alabastru plină cu untdelemn de ungere. În timp ce ea plângea, au căzut lacrimile ei călduțe pe pe picioarele lui Isus și ea a uscat lacrimile cu părul ei. Apoi ea a uns sentimental picioarele lui cu untdelemnul parfumat. Lacrimile ei erau lacrimi de rușine, de pocăință…. de predare totală. Ea a pus la o parte orice formalitate și etichetă diplomatică. Ceea ce spun oamenii, nu a interesat-o. Singura ei grijă a fost constatarea că avea nevoie urgent de iertare. Ea a știut, că trebuia să meargă cu orice preț la Isus pentru
a-i da Lui lacrimile, a știut că trebuie să renunțe la tot și să-i dea toată înclinarea Lui.

Când Isus a observat, că fariseul a vrut să se plângă de acest lucru, i-a spus: „Păcatele ei cele multe sânt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.” Isus nu a spus, că unii au nevoie de puțină iertare și din cauza acesta vor iubi puțin. Dar mesajul Lui a fost, că îl vom iubi în măsura în care vom recunoaște nevoia noastră de iertare. Iubire călduță pentru Dumnezeu arată o lipsă de înțelegere, pentru nevoia urgentă a sîngelui de la Golgota. Cei care nu sunt gata să pună lucrurile rele la o parte – să plătească prețul indiferent cât costă – sunt acea care nu au recunoscut adâncimea păcatului lor și oferta milostivă a Mântuitorului.

Una dintre cele mai grele sarcini pe care o are un predicator, este cu siguranță a explica oamenilor nevăzători, nevoia urgentă a Sângelui scump a lui Isus Hristos. Este o sarcină care poate fi realizată numai de un predicator chemat de Dumnezeu, care este plin de Duhul Sfânt și de puterea Lui, predicatori care nu se tem să descopere orice păcat. Dacă acest lucru este realizat, atunci sufletul păcătos va fi gata să plătească orice preț, pentru ca sângele Lui să atingă sufletul. Și de îndată ce sufletul a primit iertare el va iubi mult, pentru că el este conștient de adâncimea păcatului pe care la spălat Sângele.

Isus a povestit despre un om care a căutat perle, până a găsit o perlă prețioasă. Pentru a putea avea această perlă, s-a dus și a vândut tot ce a avut. El nu s-a gândit, căci cu această afacere a pierdut mult. El a vândut totul pentru că el știa că această perlă este mai valoroasă decât toate bunurile sale anterioare.

Toți cei care s-au născut caută o perlă frumoasă. Noi dorim toți o adevărată satisfacție.
Ne străduim să avem bucuri permanente și căutăm iubire adevărată. Suntem dispuși să ne scrificăm, pentru ceea ce avem impresia că ne va acorda perla noastră frumoasă?

Puțini oameni găsesc perla prețioasă, care este mai valoroasă decât orice am avea noi. Vrăjmașul sufletelor noastre încearcă tot posibilul, a ne împiedica în căutarea acestei perle. Satana încearcă foarte mult să ascundă locul unde se află acestă perlă, de care noi avem nevoie. Dar mai tare, cu atât mai tare răsună sunetul trâmbiței, care arată celor care caută, unde este perla prețioasă. În biserica lui Dumnezeu, se poate obține mântuirea adevărată a lui Dumnezeu, eliberare de orice robie a păcatului, mulțumire și bucurie de durată. Toți cei care au cumpărat o perlă falsă, rămân cu buzunarele goale și cu o mare dezamăgire.

Pavel a spus: „Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîștiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încã, și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fațã de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca sã cîștig pe Hristos.” În zilele noastre, viața majorității oamenilor documentează din păcate că socotesc lucrurile divine ca gunoaie pentru a câștiga lumea, luxul și oferta ei. A renunța la gunoaie, nu este o jertfă. Motivul pentru care mulțimilor li se pare greu să renunțe la gunoaie pentru a câștiga pe Hristos, este că ei nu observă că sunt agățați de gunoaie.

Da, slavă lui Dumnezeu, Domnul are predicatori care pot descoperi totul, așa cum este.
Babilonul va fi complet descoperit! Toate ornamentele ei și bunurile furate vor fi jefuite și ea rămâne înapoi goală, stearpă ca o ființă asemănătoare unui monstru. Dezvăluind-o, jefuind toată frumusețea ei, mulțimile oamenilor vor începe să-și dea seama, că ei și-au dedicat mijoacele lor, afectiunea chiar și viața lor unei ființe blestemate, care i-a deziluzionat și care îi lasă înapoi goi și fără bucurie. Atunci, și numai atunci oamenii se vor alătura lui Pavel și vor spune: „Dar lucrurile care pentru mine erau cîștiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.”

De acea spunem: Apostoli și Profeți predicați mai departe! Vărsa-ți judecățile înflăcărate ale lui Dumnezeu! Dezvăluiți fiecare aspect și indiciu a fiarei a optulea! Descoperiți fiecare păcat! Ajutați-ne să recunoaștem nevoia noastră urgentă a sîngelui curățător a lui Hristos! Și dacă noi o vom înțelege, nici un preț nu va fi prea mare pentru noi! De asemenea, noi vom vinde totul, pentru a putea cumpăra perla. O să iubim mult, pentru că vom înțelege cît de mult ne-a fost iertat.

Sora Edel Neufeld

Creștinul se află înrt-o stare spirituală rea, datorită atenției lui la grjile trecătoare prin conversații ușuratice, sau prin zburdălnicie, sau citind cărți inadecvate, sau prin a mânca și a bea peste măsură, sau stînd până noaptea tîrziu cu oameni ușuratici și mândri, el nu poate fi în stare a avea sentimente cuvenite, pentru a merge în rugăciune. Este rău pentru sufletul lui, dacă nu merge pregătit în comunicarea cu Dumnezeu și dacă nu are plăcere apropiindu-se de sfântul Tron a lui Dumnezeu. – Albert Barnes