„A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu, care au fost născuți nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”
(Ioan 1: 11-13).

Dacă nu ar fi scris în Cuvîntul inspirat a lui Dumnezeu, ar fi prea bine ca să fie adevărat. Prea glorios, prea de neînțeles, pur și simplu prea minunat pentru a fi posibil ca o persoană să fie numită copil al lui Dumnezeu! Poate din această cauză, nu reușim uneori să înțelegem sensul deplin al acestei scripturi, și noi nu prețuim harul care ne stă la disposiție. Un drept de neconceput – dreptul de a avea parte la chipul lui Dumnezeu, a fi asemănător Lui – este imaginabil un astfel de drept pentru un om muritor?

Înainte de căderea lui Adam, el a fost în chipul lui Dumnezeu. Cu asemănarea dumnezeiască pe fiecare trăsătură a trupului și a sufletului lui, el a prezentat această frumusețe și glorie, care a arătat clar că a fost o seminție divină. (Fapta 17:28). Vrăjmașul a fost extrem de rafinat, cu maniera lui șireată a promovat rebeliunea omului și a pătat sufletul lui curat. Păcatul a distrus inima omului, a mînjit mintea și a întors înclinările lui. El nu a pierdut numai nevinovăția, dar și asemănarea lui cu Creatorul său. Omul nu mai avea asemănarea sfîntă. Mai degrabă avea asemănarea cu diavolul al cărui copil devenise (1 Ioan 3:10).
Dumnezeu și omul erau acuma înstrăinați. Este fără îndoială că Dumnezeu a fost întristat, pentru că omul și-a pierdut de bunăvoie moștenirea divină. Este ceva foarte deosebit a avea un fiu, care este ca tine; care seamănă cu tine, pentru că materia lui vine de la tine. Durerea pe care a avut-o Dumnezeu atunci cînd a păcătuit Adam, trebuie să fie ca suferința celui care pierzîndu-și fiul, își pierde o parte din sine. Dar Dumnezeu încă nu era gata cu omul. Deși prețul de restaurare cu El însuși, a fost un sacrificiu fără limit, El a fost dispus să plătească acel preț. Iubirea l-a condus la Golgota, nu numai pentru a-l scuti pe om de pedeapsa sa, ci pentru a restabili legămîntul cu sufletul, care să facă posibil omului să aibă părtășie cu El în sfințenie. Prin minunea sîngelui vărsat a lui Isus, omul a putut cunoaște o nouă naștere divină. El a putut pune la o parte chipul vechi a păcatului devenind o nouă creație din Hristos. (2 Corinteni 5: 17).
„Dacă un om nu este născut din nou” a învățat Isus pe Nicodim, „nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Un alt Vers: „Dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu!” (Ioan 3:5). Apostolul Petru descrie această naștere din nou: „fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămînță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvîntul lui Dumnezeu, care este viu și care rămîne.” (1 Petru 1:23). A fi născut din Dumnezeu nu este ceva mic. Acelaș Cuvînt și acelaș Duh, care a chemat lumina din întuneric și a creat ordine în univers, este acelaș Cuvînt și acelaș Duh, care au suflat influența creatoare dumnezeiască în sufletul unui copil a lui Dumnezeu.
Un copil este format din materia tatălui său. În trăsăturile feței sale, în gînduri și în expresia personalității sale el este foarte asemănător cu tatăl său, deoarece a fost creat după asemănarea tatălui său. De multe ori ne uităm la un copil și identificăm pe tatăl său, și această asemănare ne spune a cui fiu este. El seamănă cu tatăl său, și această asemănare arată, a cui fiu este. În aceași măsură are fiecare creștin viață divină în el, care vine de la Dumnezeu. El a devenit părtaș firii dumnezeiești. (2 Petru 1:4). El a fugit pieirii și poftei acestei lumi. El umblă în sfințenie divină. El trăiește despărțit de păcat. Aceasta este posibil pentru el, deoarece este un fiu al lui Dumnezeu.
Un copil al lui Dumnezeu este ușor de cunoscut, dar la fel de ușor este de cunoscut și un copil al Diavolului. „Voi aveți de tată pe Diavolul”, mustră Isus pe evreii necredincioși „și vreți să împliniți poftele tatălui vostru . . . Ori de cîte ori spune o minciună, vorbește din ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii.” (Ioan 8:44). A fi creștin nu înseamnă să te adaptezi unor norme (pentru că chiar și un mincinos poate să simuleze în exterior o comportare bună). A fi creștin înseamnă a fi ca Hristos atît în interior cît și în exterior. Însemnă că curge viața divină în rîuri de apă vie din sufletul lui. Înseamnă să fie un fiu al lumini (Efeseni 5:8), fără vină și curat în mijlocul unei generații strîmbe și sucite (Filipeni 2:15). Înseamnă să arate roada Duhului în fiecare zi. (Galateni 5:19-23).
În viața creștină există o creștere. Așa cum un copil mic împărtășește interesele tatălui, dar este incapabil să bată ciocanul cu exactitatea tatălui său din cauza lipsei de maturitate, așa suntem și noi, astăzi avem mai puțină răbdare și dragoste în noi decît vom avea mîine. Chiar dacă aceste haruri nu sunt încă pe deplin dezvoltate, ele vor fi prezente în viața fiecărui creștin, și lumea va vedea însușirile lui Dumnezeu în viața lui.
Se spune, că nu este nevoie să trăim drept, pentru a putea merge în cer, întrucît experiența noastră de mîntuire pretinde deja neprihănirea lui Hristos. A doua afirmare este adevărată: mîntuirea noastră pretinde neprihănirea lui Hristos; dar este imposibil a pretinde dreptatea lui Hristos, fără a arăta neprihănirea lui Hristos. Orice pretenție la neprihănirea lui Hristos, care nu este susținută de chipul lui Hristos este greșită că: „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de fărădelege” (2 Timotei 2:19). Eu nu pot spune că Dumnezeu este Tatăl meu, dacă nu sunt asemănător Lui.
Apostolul Ioan o rezumă în cîteva cuvinte: „Copilașilor, nimeni să nu vă înșele! Cine practică dreptatea este drept, așa cum El însuși este drept. Cine practică păcatul este de la Diavolul, căci Diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările Diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu practică păcatul, pentru că sămînța Lui rămîne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. (1 Ioan 3: 7-9).
Sora Kara Braun