Nimeni nu rămâne aici pentru totdeauna. Oricât de puternici sau plini de speranță ne-am simții, știm că într-o zi trebuie să părăsim acest pământ. Poate vom mai trăi câțiva ani, poate vom îmbătrânii, dar după aceea? Medicina a găsit modalități a prelungii pentru un scurt timp viața, dar mai devreme sau mai târziu, fiecare om o să moară. Du-te într-un cimitir și privește rîndurile de morminte tăcute! Citește datele din fiecare piatră de mormânt și imaginează-ți viața lui din urmă! Fiecare dintre ei au fost la un moment dat la fel de viu ca tu și eu. Unul după altul au venit în această lume. Au avut aceleași bucurii și încercări ca și noi. Ei au avut visuri, au iubit, au trudit și au suferit. Poate au fost căsătoriți și au crescuți copii, eventual au fost eforturile lor încununate de succes sau au adus servicii acestei lumi. Unii au rămas mai mult pe pământ, alții au avut o viață mai scurtă. Dar fiecare viață a avut sfîrșitul ei. Zilele lor au fost împlinite și au trebuit să plece. Indiferent ce au construit pe pământ, au fost lăsate în urmă pentru totdeauna. La fel de sigur cum au plecat ei, așa de sigur va trebui să mergem și noi. Dar unde vom merge? Ce se va întîmpla cu noi după ce părăsim acest tărâm al existenței muritoare?

În fiecare om există un suflet nemuritor. Atunci când Dumnezeu la creat pe om, El la modelat din țărâna pământului, dar El a suflat în om viață din viața Lui veșnică. Scriptura spune… „Și omul a devenit un suflet viu”. (Geneza 2:7). Acel suflet pe care i l-a suflat, a fost nemuritor așa cum EL este nemuritor. Suflare din suflarea Lui. Omul era destinat să trăiască undeva veșnic.

Citim în Biblie despre moartea lui Rachel unde ne spune că „ea își dădea sufletul” (Geneza 35:18) sugerînd că s-a dus undeva. Înainte de a muri Isus, a spus tîlharului care era alături de El, că în aceași zi va fi cu El în rai. Indiferent de ceea ce neagă materialiștii, Cuvâtul lui Dumnezeu învață în mod clar existența conștientă după această viață. Conștiința noastră proprie este conștientă de o realitate care depășește simțurile noastre fizice. Noi știm că există puteri supranaturale care ne controlează gândurile. Multe persoane au raportat faptul că au intrat în contact cu o lume supranaturală – o realitate care depășește această viață. Unii au descris ceea ce au văzut, înainte a aș-i da ultima lor respirație. În cazuri rare, au descris oameni care au murit și au fost reanimați cum au părăsit trupurile lor în mod conștienți și au văzut lucruri într-o altă lume, care nu pot fi descrise sau experimentate pe pământ.

Scriptura ne învață că veșnicia este locul în care noi vom fi răsplătiți după lucrările noastre din acestă viață. Cei care au păcătuit împotriva creatorului lor și nu au primit iertare, vor fi pentru totdeauna separați de Dumnezeu și vor trebui să sufere răzbunarea Lui eternă în iad. Dar cei care au primit iertare a păcatelor lor, prin Sîngele lui Isus și au trăit pentru Dumnezeu și au făcut voința Lui și au păstrat o relație pură cu El, vor fi răsplătiți cu odihnă veșnică în presența Domnului. „Nu vă înșelați” a avertizat apostolul Pavel „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit! Ce seamănă omul, aceea va și secera” (Gal.6:7). La fel de sigur ca sămânța pe care am pus-o asităzi în pământ și care aduce recolta în următoarele zile, așa de sigur va fi și fiecare lucrare îndeplinită, și fiecare cuvânt rostit va avea consecințele sale veșnice. Deciziile nechibzuite pe care le facem câteodată, vor avea un efect mai lung decât credem. Este doar un timp scurt de semănat, dar recolta va fi veșnică.

Cerul și iadul sunt mai reale decât pământul pe care îl cunoaștem. Pavel vorbește despre lucruri pe care le vedem ca într-o oglindă, ca în ghicitoare, dar atunci vom vedea față în față. (1 Corinteni 13:12). Veșnicia nu este o existență visătoare în raport cu această viață; mai mult este această viață un vis în raport cu veșnicia. Cînd ne vom trezii în acea altă viață, ne va aștepta o conștiință accentuată și o simțire, că suntem mult mai vii decât am fost vreodată pe pământ. Neîmpiedicați de acest corp din pământ, vor fi simțurile minții noastre mai clare, și vom trăi nelimitat ori slava sau chinurile care ne așteaptă, într-un fel cum nu am fi putut simții pe acest pământ.

Veșnicia este partea constitutivă lungă și persistentă a existenței noastre. Ea este nelimitată, infinită. Dă atenție cuvântul „veșnicie” – nelimitat, infinit. După ce veșnicia a persistat nenumărate epoci, acum ea abia a început. Foarte multă atenție acordăm bucuriilor și suferințelor acestei vieți, dar ar trebui mai degrabă să ne gândim la viața cea viitoare. Durerile și plăcerile pe care le simțim acuma, sunt doar temporale. Oricât de mult vor dura ele sunt trecătoare. Ceea ce va veni este pentru totdeauna. Nu se va termina niciodată, niciodată. Chiar și cel mai mare preț pe care îl avem de plătit acuma, pentru a umbla drept cu Dumnezeu, este în comparație cu eternitatea un preț mic. Această viață este doar pentru pregătire, eternitatea este viața care contează.