Ateismul, are consecințe, ca toate concepțile despre lume. Concepțile despre lume au destinații. Sunt drumuri, care ne conduc la o destinație, indiferent dacă sunt bune sau rele. De aceea este foarte important în viața aceasta, a ne pune întrebarea: Unde mă duce modul meu de a privi lumea? Ce pretinde modul tău de a privi lumea? Pentru ce este loc? Dacă ai fi cu adevărat cinstit, te întreb: s-ar putea alătura concepției tale oameni răi, pentru a-și justifica faptele lor rele? Dacă ești un ateist și dorești să argumentezi drept, răspunsul tău va fi afirmativ.

„Un moment” vei spune: „nu au existat oameni în istorie care au săvârșit fapte rele, cum ar fi Cruciadele și Inchizițiile, în numele creștinismului?

Bineînțeles. Din păcate s-au făcut multe lucruri în numele Lui, care nu au nici o legătură cu El sau cu poporul Său adevărat. Consecințele concepției tale ateiste despre lume îți răpește chiar și capacitatea, de a judeca astfel de probleme. Dacă într- adevăr nu există nici un Dumnezeu, nici un judecător mare care să ne conducă, cine ești tu (sau altcineva care este în cauză) să poți judeca, că ar fi greșit, a ucide mii de oameni în numele creștinismului? Cine ești tu, ca să poți decide că ceva sau cineva face corect sau greșit? Dacă nu există nici un judecător care a stabilit o zi de judecată, pentru a pedepsi ceea ce este greșit și a răsplăti cea ce este drept, atunci ce importanță are a numi ceva „greșit” sau „drept”? Atunci ce motiv bun am avea, de a ne strădui să facem bine și să evităm nedreptatea dacă într-adevăr suntem noi înșine și nu o ființă superioară, care definește ce este greșit și ce este drept?

Vezi, consecințele ateismului distrug cu adevărat conceptul consecințelor. Dacă oamenii sunt făcuți să creadă cu adevărat, că nu există un Dumnezeu care definește moralitatea, ci cred că ei înșiși o definesc și că nu există nici un judecător care să-i pedepsească sau să-i răsplătească pentru dreptate sau nedreptatea pe care o fac, principial ei vor presupune (deși nu în mod conștient) că nu există consecințe pentru acțiunile lor. O societate infectată cu o astfel de credință, este o societate periculoasă – și aceasta este societatea noastră într-o măsură tot mai mare.

„Nu cred, că există un Dumnezeu. Trăiesc, așa cum îmi place, fără ca altcineva să mă controleze. Eu definesc, ce este corect și greșit pentru mine. Adevărul este relativ, în funcție de oameni și situație. Nu exită viață după asta; dacă murim, asta este tot ce există”.

Acesta este crezul, care a indocrinat această generație. Exact acest lucru ne-a determinat să credem, că nu există consecințe pentru acțiunile noastre, însă consecințele sunt distrugătoare. Acest crez este, în inimile tuturor mincinoșilor, asupritorilor, criminalilor și a persoanelor imorale.

„Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, și zic: „Cine ne va vedea? ”” (Ps 64:5).

Cu alte cuvinte: „Unde sunt consecințele? Unde este judecătorul mare al faptelor mele? Poate ești un ateist, care se vede ca pe o persoană bună, morală; pe cineva care nu a făcut nimănui rău; dar ești tu cu adevărat o excepție? Chiar dacă ai avea dreptate, ți-ar permite concepția ta despre lume, direcția, ținta ateismului, să rămîi așa?
Fratele Chris Lepelley