Bărbați îndrăzneți

Caracterul asemănător lui Isus găsit astăzi pe pământ, poate fi urmărit de la sute de milioane înapoi la milioane și de la milioane la mii și de la mii la sute și de la sute la doisprezece și la Isus.

Eroismul creștinismului a început în Galilea, prin adenții personali a unui conducător personal. Structura morală a Împărăției lui Dumnezeu în lume există astăzi datorită imitației personale a caracterului lui Hristos de-a lungul veacurilor, a lui Hristos, care ne-a iubit înainte de a fi creată lumea.

Pentru percepția insensibilă și gustul pervers al epocii în care a trăit Isus, El nu avea frumusețe nici strălucire. Totuși au văzut cîțiva frumusețea vieții Sale sfinte și lepădătoare de Sine, L-au numit Învățător și au urmat pe urmele Sale; și pentru gloria lor aceasta va fi veșnic ținută în cer, că Fiul lui Dumnezeu nu a fost complet neobservat sau complet neînțeles pe pământ. În afară de ei nu a existat nimeni, care să fi dat omenirii o astfel de cinste. Mulțimea mare și impozantă de poeți și oameni înțelepți, profeți și împărați de-a lungul istorie lumii nu a arătat omenirii o nobilime comparabilă cum au făcut-o acești prieteni umili ai călătorului Hristos, devenind prietenii lor. A fost o perioadă, în care oamenii legau încărcăturile și le puneau pe umerii altora. Acea epocă egoistă nu voia să recunoască un Răscumpărător lepădător de sine. Este singura caracteristică izbăvitoare a unei asemenea epoci, în care a existat o mână de oameni, care au îndrăznit, să fie ucenicii lui Hristos.

Măreția, demnitatea lucrării apostolilor este strîns legată de instrucțiunile primite din partea învățătorului. Dumnezeu a folosit aceste instrumente imperfecte, pentru a produce o revoluție sociologică în lume, și pentru a crea un timp, în care oamenii bolnavi și îndurerați ar putea fi luați în considerație în mod corect în împărățiile acestei lumi, pe care diavolul i-a solicitat drept proprietate și care erau cîrmuiți de conducători fără milă, bogați, egoiști și cu inimă dură.

Cînd Isus a atras oamenii la El, centrînd viața lor pe ei înșiși devenind Învățătorul lor, nu au găsit numai pace în aceasta, imitînd blîndețea și smerenia Sa, dar jugul Lui a fost atît de ușor, încît viața lor spirituală ar fi putut fi comparată cu aripile unei păsări – într-adevăr o sarcină, dar a fost ușoară și de ajutor, încît se săltau spre cer.

Isus a inspirat oamenii obișnuiți, a face lucruri neobișnuite – cei slabi au devenit puternici, cei lași îndrăzneți și gata pentru martiriu. Bărbați, care fugiseră la vederea crucii Sale, acum alergau de bună voie spre propria lor cruce. Cei care au umblat cu Nazarenul, au fost atît de plini de Duhul Învățătorului lor, încît oamenii și-au dat seama și au recunoscut că ei au umblat cu Isus.

În timp ce părăsim totul, Îl urmăm – și strigăm fraților noștri din întreaga lume:
„Noi am găsit pe Mesia!”
EDWARD PAYSON TENNEY