Zorii unei noi zi au răsărit încet, luminînd lumea cu primele raze. Însă luciul auriu, nu putea risipi întunericul pe care îl simțeam. Știam că a venit dimineața și că trebuie să mă confrunt cu o nouă zi. Totuși m-am tras mai adînc sub pătură, am închis ochii și mi-am dorit să pot scăpa de realitate, dormind inconștient mai mult timp. Auzeam sunetul obișnuit al picioarelor mici triplând spre dormitor. Copilul meu de doi ani se trezise. Sarcinile zilei mă așteptau, dar am mai așteptat cît era posibil. Fiecare sarcină mică părea copleșitoare, fiecare dificultate o frustrare groaznică. Învăluit într-un gol constant, năzuiam după ceva ce nu puteam defini. M-am simțit vinovat în timp ce stăteam treaz noaptea, obosit, dar neputînd să dorm. Vinovat că nu puteam fi persoana care voiam să fiu, în timp ce mă luptam prin sentimentele copleșitoare de descurajare.

DEPRESIUNE. Chiar dacă este trăită în moduri diferite, acest om nu a fost singura persoană care a suferit tortura ei. Potrivit Organisației Mondiale a Sănătății suferă peste 300 de milioane de oameni în întreaga lume de depresie. Acest număr a crescut drastic în ultimii ani, făcând din depresie cauza principală a neputinței de a lucra, la nivel mondial. În medie fiecare 40 de secunde are loc o sinucidere. Sinuciderea a devenit a doua cauză principală de deces în rîndul tinerilor.

Această lume nu a contribuit niciodată atât de mult la progresarea depresiei. Păcatul, care a fost cauza primei lacrimi a umanității, nu a fost niciodată atât de neînfrânat și tolerat cum este astăzi. Suntem înconjurați din toate părțile de reclama păcatului – începînd de la planurile educaționale, care ne sunt prezentate de cînd eram tineri, precum și ajutorul medical pentru sinucidere care ni se oferă la bătrînețe. Diavolul a creat mai mult de o mie de căi de asuprire, iar trimeșii lui, fac sigur că masele de oameni îi slujesc cu credință.

Și în timp ce ne luptăm cu greutățile vieții, Satana se bucură, că are ocazia să ne separe. Oamenii nu a fost niciodată atît de îndepărtați unul de altul. Chiar dacă technologia de astăzi ne permite să fim mai asociați și să avem ocazia a ne conecta mai repede ca în timpurile înainte, cu toate acestea suntem mai singuri ca niciodată. Nu mai putem primi ajutor din partea oamenilor de la sate, pentru a crește copii noștrii. Au trecut acele zile unde aveam comunitate cu vecinii noștrii. ”Acesta este timpul cînd legăturile între două persoane nu mai țin, a devenit rar pentru o pereche căsătorită să îmbătrînească împreună, așa cum spun jurămintele lor de căsătorie.” O viață socială constă în principal, în faptul de a-și actualiza prestigiul prin a avea o imagine online lustruită, printr-o varietate de aparaturi și de social media. Ca și cum aparatele noastre technice nu ne-ar izola destul, mai există și o serie de prejudecăți, care ne-au separat cu succes de semenii noștrii. Și astfel ne confruntăm cu dezamăgirile și dificultățile vieții, lipsindu-ne în mare măsură de prieteniile autentice, care ne-ar oferii sprijinul de care avem nevoie, pentru a face față provocărilor numeroase ale vieții. Este surprinzător că atît de mulți suferă de depresie?

Peste 40 de milioane de oameni de la 12 ani în sus, care nu știu unde să găsească ajutor pentru nevoile vieții, apelează în Statele Unite la antidepresive. Antidepresivele au devenit pentru prima dată populare în anii 80, cînd compania farmaceutică Eli Lilly a dezvoltat un medicament numit Prozac. Medicamentul a fost testat la început, pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, dar nu a arătat efectul dorit. Apoi compania a intenționat să utilizeze medicamentul împotriva obezității, dar din nou s-a dovedit fără rezultat. Cînd medicamentul a fost testat la pacienți care erau în spital din cauza depresiei și la alți patienți care au fost diagnosticați cu psihoză, starea unora s-a înrăutățit. În cele din urmă medicamentul a fost testat pe cinci persoane cu depresie ușoară. Cînd toate cele cinci păreau să răspundă positiv, medicamentul a continuat să fie comercializat ca un remediu miraculos pentru depresie. Prozac a fost comercializat cu atît de mult succes, încît oamenii au solicitat medicamentul pe nume, în ziua lansării. În Statele Unite compania a avut vânzări de 350 de milioane de Dolari, doar în primul an.

Pînă în prezent, Prozac este cel mai prescris medicament împotriva depresiunii. Cu toate acestea, medicamentul nu a reușit să-și îndeplinească publicitatea ca un tratament miraculos sigur. Mulți oameni s-au sinucis după ce au luat această pastilă de fericire. O legătură comună între împușcături în masă și utilizarea de antidepresive a fost găsită. După studii întinse, agenția alimentară americană a recunoscut că medicamente ca Prozac cresc riscul de sinucidere, violență și ucidere omenească la fiecare grup de vîrstă. În 2004 acceași agenție, a editat cel mai strict efect secundar de avertizare, pentru nouă diverse antidepresive, printre care se număra și Prozac. Cu toate acestea, consumarea antidepresivelor este tot mai mare în fiecare țară din lume. În timp ce masele de oameni suferă, companiile farmaceutice încasează banii, distribuind pilule care nu pot vindeca niciodată problema.

Dar există cineva, care a văzut pe cei deprimați și asupriți. Israeliții au suferit asupra egiptenilor. Tații au privit neputincioși, în timp ce fii lor erau smulși din poala soțiilor lor. Miresele au bandajat spatele sîngeros al soților lor. Din generație în generație, națiunea israeliților au fost robi sub educatori stricți. Mulți ochi își pierduseră strălucirea. Multe inimi deveniseră obosite și melancolice sub asuprirea zilnică.

Dar ziua eliberării lor se apropia. Dumnezeu a spus lui Moise: ”Am văzut asuprirea poporului Meu…,și am auzit strigătele.” (2 Exodul 3:7). Domnul la făcut pe Moise ca salvator al poporului, și la trimis la Farao cu un mesaj: „Lasă poporul Meu să plece!” (2Exodul 5:1). Bineînțeles că nu avea intenția să-i lase să plece, astfel de sclavi profitabili. Dar voința Domnului era mai puternică decît încăpățînarea inimii faraonului. Domnul a văzut suferința oamenilor. El a decis să-i elibereze. Faraonul trebuia să lase poporul Lui să plece, chiar dacă au fost necesare urgii ca broaște, piatră, întuneric și moarte pentru a provoca exodul.

Mila lui Dumnzeu nu s-a schimbat pînă în zilele noastre. El a văzut apăsarea Satanei. El a auzit strigîtul milioanelor care în chinul și disperarea lor, caută ușurare în tablete amorțitoare, care au o serie de efecte secundare.

Dumnezeu nu a omis să vadă, cum este promovată și favorizată răutatea în acestă lume, adîncind astfel durerea umanității. Numeroasele metode prin care guvernele, interprinderile și împărații pământului au folosit această durere, pentru a face profituri enorme, nu trec neobservate de El. Ei nu sunt mulțumiți, că profită în spatele mulțimilor, mai degrabă crează constant alte asupriri, prin care își înmulțesc profiturile.

Dar ziua eliberării se apropie și pentru cei încărcați în timpul nostru! Dumnezeu și-a refăcut Biserica în vremea sfîrșitului, înzestrată cu predicatori care au o veste de speranță și eliberare pentru masele de oameni care suspină. „Lasă poporul Meu să plece!” Este timpul ca mulțimile de oameni să se alăture lui Moise și să se opună asupritorilor lor. Negustorii pămîntului își vor întări inima și vor face tot posibilul pentru ai ține, dar anunțăm celor care s-au îmbogățit prin exploatarea oamenilor, că a venit vremea să lase poporul să plece. Vestim fiecărui suflet, care a devenit depresiv sub jugul păcatului, că Dumnezeu este un izbăvitor al tuturor celor care Îl caută, și oferă la toți refigiu în adevărata Sa Biserică.

Te așteaptă, o țată în care curge lapte și miere. Un loc, unde robia păcatului este ruptă; unde nimeni nu luptă luptele vieții singur, ci este unit cu o armată, care se luptă ca un bărbat, pentru fiecare frate și soră; o țară, în care inimile frânte și viețile frînte găsesc vindecare. În această împărăție, bucuria nu apare dintr-o pastilă, ci există pace și bucurie ca o vărsare naturală a mântuirii, care a fost răscumpărată pentru noi, prin sîngele puternic al Mielului;

Domnul biruiește, chiar dacă va costa urgii de moarte, dureri și foamete. El eliberează oamenii de asupritorii lor și îi răsfață pe drum. În timp ce negustorii pămîntului își plîng pierderea profiturilor, mulțimea eliberată strigă de bucurie și cântă: „Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărățească.”
Sora Edel Neufeld