„În timp ce dormeam nepăsător în pragul mizeriei veșnice …” a scris fratele Warner, și a descris cum dragostea lui Isus l-a trezit, tocmai la timp pentru a-l salva de ruina veșnică.
În pragul mizeriei – ce loc pentru a dormi! Aceasta ne amintește de un om care dormea liniștit într-o barcă, condusă constant de un curent spre o cascadă spumantă. Tot mai aproape îl duce, și apoi, fără nici un avertisment, îl trage în jos. Se trezește – prea tîrziu, pentru a se salva singur. Ce șoc, ce frică îi cuprinde sufletul, în timp ce cade în pierzare.

O persoană care doarme, este ținta inamicului. Ochii lui sunt închiși. Simțurile sale sunt supuse. El stă acolo liniștit și nu este conștient de nici un pericol. Casa poate să ardă, hoțul se poate strecura, ușigașul ar putea să-și caute fapta. Este lipsit de griji, relaxat. Trezirea neașteptată, nemiloasă îl va lovi complet nepregătit.

Istoria nu a avut probabil așa o generație fără griji, ca cea în care trăim acuma. Oamenii sunt indifernți față de Dumnezeu, față de aproapele nostru, și față de veșnicie. Ne obișnuim cu condițiile în care ne aflăm, un fapt despre care bunicii sau părinții noștrii ar fi șocați. Atît în sistemul judiciar cît și în sistemul nostru școlar, precum și în lumea medicală sînt condiții care sunt extrem de alarmante. Se spune că numărul copiilor noi născuți uciși anual, prin avort, în întreaga lume ar fi mai mare decît întreaga populație din Canada. Familiile sunt distruse, idealul lor nu mai este definit. Societatea se destramă, dar are cineva interesul să schimbe ceva? Unii sunt destul de curajoși să-și ridice vocile, și societatea îi admiră și îi ascultă pentru o vreme, apoi ei se întorc la rutina lor zilnică.

Este greu, a scoate oamenii din indiferența lor atâta timp cît soarta nu îi afectează personal. Fie că se acomodează cu situația în care sunt, spunînd că sunt neputincioși a schimba ceva, sau pun răspunderea pe altcineva. Condițiile nu par a fi amenințătoare precum sunt cu adevărat. Oamenii au fost adormiți.

Dar chiar și aceste griji se spălăcesc în comparație cu vaiul veșnic, cu care va fi confrontat fiecare suflet care părăsește această lume și care nu este pregătit să-l întîlnească pe Dumnezeu. Cele mai mari chinuri ale acestei vieți trec, dar iadul va dura pentru totdeauna. Aceasta este o realitate inevitabilă, și totuși oamenii rămân neîngrijorați. Ei se concentreză pe ceea ce văd și sunt în acest moment, și deoarece veșnicia pare departe, ei nu sunt conștienți de nevoia urgentă a se pregăti.

Noi suntem năvăliți de o societate nelegiuită care încearcă să ne protejeze sufletele de gînduri îngrijorătoare. Televiziunea, mass-media socială, sistemul de divertisment – și într-un anumit sens chiar și sistemul educațional – toate acestea sunt ocupate să umple mințile oamenilor cu lucruri care nu sunt importante, dar nu cu ceea ce contează cu adevărat. Ele hrănesc o înțelegere falsă de siguranță și tocesc mințile oamenilor cu privire la realitățile veșnice.

Otrava care este produsă de aceste medii răspândește o vrajă care captivează întreaga lume. Nimeni nu are interesul a se pregăti pentru veșnicie. De ce să ne despărțim de starea actuală? Ce ne face să credem că noi avem dreptate? Mulțimea nu va fi greșită cu siguranță! Și totuși mulțimea a greșit în zilele lui Noe.

Suntem obligați să avem grijă de sufletul nostru, indiferent de ceea ce fac cei din jurul nostru.Trebuie să alergăm de dragul vieții veșnice. Numai folosind violență, ne vom putea salva. Iadul este real, iar sufletele se îndreaptă într-adevăr spre el, indiferet dacă ne luăm timp să ne gândim la el sau nu. A închide ochii pentru a nu vedea pericolul, nu va îndepărta iadul. Trezeștete și pregăteștete înainte da a fi prea tîrziu.

Chiar și noi ca creștini, riscăm șă fim influențați de nepăsarea din jurul nostru. Problemele cu care suntem confrontați, care ar trebui să ne motiveze să facem ceva, sunt uitate repede așa cum apare următoarea datorie. Sînt atît de multe locuri de vizitat, îndatoriri de rezolvat și oameni cu care ar trebui să vorbim. Cine mai are timp pentru o gândire critică? Cine are timp să se roage serios? Cine are timp să lupte pentru cei pieduți și să câștige. Nici măcar noi nu recunoaștem groaza completă și finalitatea absolută a veșniciei în iad.

Îți amintești de „creștin” și „nădejde” din cartea „călătorul pelerin” cînd ei au traversat pământul fermecat, înainte de a ajunge la locul unde puteau intra în cer. Aerul pe care l-au respirat în acest loc tindea a-i face somnoroși. Erau cele mai mortale pericole prin care au tercut în călătoria lor, și a fost nevoie de o vigilență constantă și o încurajare reciprocă, pentru a rămâne treaz.

„Creștin” și „nădejde” nu au fost singurii care au fost confrontați cu pământul fermecat. Noi luptăm zilnic împotriva acesteia, și chiar și cea mai mică neatenție, ne smulge suprafețe mari din terenul nostru spiritual. Noi suntem confrontați cu pericolul de a fi influențați de o societate păcătoasă. Păcatul dorește să se strecoare treptat în viața noastră, ca să ne înșele. Dacă nu suntem atenți, înfluența mentalității lumești va încerca să pătrundă treptat în casele noastre. Fie ca Dumnezeu să ne trezească la realitate și să ne intensifice viziunea spirituală, ca să nu cădem ca pradă acestei epoci adormite.
Sora Kara Braun