Trâmbița a șaptea

„A doua nenorocire a trecut. Iatã cã a treia nenorocire vine curînd. Îngerul, al șaptelea a sunat din trîmbițã. Și în cer s’au auzit glasuri puternice, cari ziceau: „Împãrãția lumii a trecut în mînile Domnului nostru și ale Hristosului Sãu. Și El va împãrãți în vecii vecilor.”

Și cei douãzeci și patru de bãtrîni, cari stãteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s’au aruncat cu fețele la pãmînt, și s’au închinat lui Dumnezeu, și au zis: „Îți mulțãmim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care ești și care erai și care vii, cã ai pus mîna pe puterea Ta cea mare, și ai început sã împãrãțești.

Neamurile se mîniaserã, dar a venit mînia Ta; a venit vremea sã judeci pe cei morți, sã rãsplãtești pe robii Tãi prooroci, pe sfinți și pe cei ce se tem de Numele Tãu, mici și mari, și sã prãpãdești pe cei ce prãpãdesc pãmîntul!”

Și Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: și s’a vãzut chivotul legãmîntului Sãu, în Templul Sãu. Și au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pãmînt, și o grindinã mare.”

Apocalipsa 11:14-19

„A doua nenorocire a trecut“, se referă la sfârșitul sunetului trâmbiței a șasea, la timpul lui D.S.Warner. Spiritul compromisului care a produs acea jumătate de oră, a adus trâmbița în cele din urmă la tăcere. Simbolul acelei jumătăți de oră se extinde pe o perioadă de aproximativ șaptezeci de ani 1910-1980.

Sunetul celei de-a șaptea trâmbiță (a treia nenorocire) a rupt tăcerea. Dumnezeu a produs restaurarea Bisericii Sale, în timp ce a trezit în jurul anului 1980 și în următorii ani diferite persoane din diferite locuri, și i-a adus – sub cârmuirea fratelui Daniel Layne, care a început credincios și neclintit să sune trâmbița a șaptea – în singura turmă.

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru ruperea tăcerii dezastruase, pentru a se putea auzi din nou glasurile puternice în regiunile cerești! Apocalipsa 11:15-17 vorbește despre aceasta, cum Dumnezeu își trezește un popor sub care El poate domni în puterea sfințeniei.

Copii Lui au auzit vocea Lui și au fugit de la sectele religioase lumești, care erau pline de compromisuri.

Mare este bucuria în Biserică, pentru cei care au fost chemați afară din păcat și din religie falsă, pe când dau slavă lui Dumnezeu pentru faptele Sale mari. Și predicatorii, cei „douăzeci și patru de bătrâni”, se aruncă cu fețele la pământ, stiind că nu pot face nimica fără El dau smeriți mulțumire și măreție lui Dumnezeu pentru faptul că și-a ridicat pentru Numelui Lui un popor sfânt și despărțiți de păcătoși.

Însă nu fiecare este fericit, atunci când Dumnezeu lucrează. Versetul 18 vorbește despre  națiuni, care sunt mânioși pentru că trâmbița a șaptea – a treia nenorocire – sună. În acest sens cuvântul „națiuni” (în limba greacă „ethnos”) descrie națiunile străine sau neamurile care nu se închină în fața Dumnezeului adevărat. În alte cuvinte, toți cei care nu sunt izbăviți din păcatele lor.

Ei sunt furioși deoarece Biserica Lui propovăduiește cu credincioșie mânia lui Dumnezeu împotriva întregului păcat (Romani 1:18). Adevărul simplu, neclintit – vestit cu îndrăzneală, fără frică și trăit credincios – aduce condamnare asupra celor care iubesc întunericul mai mult decât lumina. În timp ce sfinții se bucură, scrâjnesc păcătoșii și aceia, care iubesc sectele lor, din dinți. Adevărul forțează o decizie, deoarece nu există un teren neutral opus.

„Vremea pentru a fi judecați morții”, a venit acuma, la vremea sfîrșitului. Cei care sînt morți spiritual, fără o adevărată experiență de mântuire biblică, trebuie să trăiască acuma judecata pregătitoare, ca să nu fie nepregătiți la venirea imediată a judecății finale. Ce îndurare are Dumnezeu față de ei, încercând acuma să-i trezească și să-i avertizeze. Mulțumim lui Dumnezeu pentru acest timp de judecată pregătitoare! Deasemenea mulțumim lui Dumnezeu pentru aceia care au fost treziți, și care au fost ascultători la predicarea Cuvântului în Biserică.

Apocalipsa 11:18 vorbește și despre acei care „distrug pământul”. Aceasta se referă la nimeni altul decît la Babylonul, cetatea cea mare al rătăcirilor, acel loc al păcatelor și a religiei false. În Apocalipsa 17 :1-6 este numită curva cea mare plină cu spurcăciuni, vinovată de toate necurățiile și îmbătată de sângele sfinților și martirilor.

Vesitorii lui Dumnezeu, care văd aceasta în spirit sunt obligați a da advertismentul:„Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți pãrtași la pãcatele ei, și sã nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentrucã pãcatele ei s’au îngrãmãdit, și au ajuns pînã în cer; și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei.” (Apocalipsa 18: 4-5).

Religie falsă și oribilă! Blestemul pământului! „Reprezentanți falși” al Dumnezeului atotputernic! Cine poate să numere pe aceia pe care ia ucis? Nu este de mirare, cînd Dumnezeu spune că vrea să „nimicească pe cei care nimicesc pământul”. Să-i nimicească în sensul că descopere rătăcirea și depravarea lor încât să poată scăpa sufletele sincere.

Ce mult se bucură profeții și sfinții, când văd cum în acest timp Dumnezeu răscumpără și eliberează suflete de păcate și de religie falsă și îi aduce acasă – unde sunt în siguranță – în trupul vizibil al credincioșilor! Nu mai sunt împrăștiate, nu mai sunt amestecate cu necredincioși în închisorile sectelor (Apocalipsa 18:2) și nu mai sunt  împiedicate și înșelate prin învățături false. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu!

„Și Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: și s’a vãzut chivotul legãmîntului Sãu, în Templul Sãu. Și au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pãmînt, și o grindinã mare.”  Aceasta este o veste bună! Aceasta mărturisește restaurarea Bisericii lui Dumnezeu vizibile în acest timp. Templul (sau Biserica – vezi Efeseni 2:21-22) este deschis în regiunile cerești; există din nou un corp vizibil al credincioșilor, despărțiți de toate sectele omenești. În el este văzut Dumnezeu (chivotul legãmîntului Sãu) iluminări, cutremuri (tunete și fulgere) a Cuvântului lui Dumnezeu, deasemenea vestirea solidă a Cuvântului (grindină).

O, veseliți ziua luminoasă! Aici se pregătește mireasa, pentru întoarcerea curândă a mirelui ei.

A șaptea trâmbiță va suna pe acest pământ până în ultima zi, cînd va fi înlocuită de trâmbița lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 4:15-18).

Cele trei  trâmbițe de nenorocire

 „Al patrulea înger a sunat din trîmbițã… M’am uitat, și am auzit un vultur, care zbura prin mijlocul cerului, și zicea cu glas tare: „Vai, vai vai de locuitorii pãmîntului, din pricina celorlalte sunete de trîmbițã ale celor trei îngeri, cari au sã mai sune.”  

Apocalipsa 8:12-13

Ultimile trei trâmbițe din seria celor șapte trâmbițe sunt numite și cele trei trâmbițe de nenorocire (vezi Apocalipsa 9:12, 11:14). Așa cum crește lumina din Cuvântul lui Dumnezeu tot așa crește și responsabilitatea, și încât timpul se apropie de sfârșitul zilei evangelice – ziua mântuirii – crește și seriozitatea.

Aceasta a treia trâmbiță de nenorocire sună în prezent. Este ultimul apel pentru mântuirea oamenilor. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape, Isus Hristos va chema curând această lume  la judecata finală. Vai de aceia, care nu acordă atenție sunetului trâmbiței!