Sfințirea deplină

Sfințirea deplină

„Dumnezeul pãcii sã vã sfințeascã El însuș pe deplin; și: duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, sã fie pãzite întregi, fãrã prihanã la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Celce v’a chemat este credincios, și va face lucrul acesta“. (1 Tesaloniceni 5:23-24)

Prea iubitul apostol Pavel a scris odată: „Oamenii răi și înșelători vor merge din rău în mai rău”
(2 Timotei 3:13). Într-adevăr, aceasta este adevărat. Proorocii mincinoși împotriva cărora s-a apărat Pavel și Petru, au promis celor care au călcat pe urmele lor cel puțin libertate (2 Petru 2:19).
Cei din zilele noastre nu promit nimic de acest fel. Ei spun că noi trebuie să păcătuim în fiecare zi mai mult sau mai puțin prin cuvintele, gîndurile sau prin faptele noastre. Ei cred că un creștin se mai află încă sub natura păcatului și să el cade sau alunecă din cînd în cînd. Este aceasta o speranță pentru sufletele înfometate? Ce se produce prin aceasta altceva decît, reducerea sîngelui lui Hristos și înăbușirea rădăcinii speranței oamenilor peste tot.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru Cuvântul lui care ne învață altceva! El ne arată clar, că o experiență bună a neprihănirii, ne scapă de puterea păcatului. El ne ajută să vedem o a doua experiență: botezul binecuvântat cu Duhul Sfînt și cu foc, care curăță sufletul de natura păcatului (moștenit de la Adam).

Aceasta a doua curățire sau sfințire deplină este punctul principal a rugăciunii lui Pavel pentru Tesaloniceni. Ce este de înțeles sub sfințirea deplină? Sfințirea este starea de separare pentru un scop sfînt sau pentru lucrările lui Dumnezeu. Un obiect închinat Domnului aparține conform ordinii numai lui Dumnezeu și slujirii Lui. Sfințirea deplină este procesul de a sfinții ceva pe deplin, deci complet despărțit.

Putem învăța mult din rugăciunea pentru sfințirea credincioșilor din Tesalonic. Ia în considerare următoarele:

În primul rînd, este în mod clar o sfințire personală „Dumnezeul păcii să vă sfințească” Scopul lui Dumnezeu este să ne sfințească pe noi și nu obiecte fără viață! Aceasta este minunea tuturor minunilor, uimitor și în acelaș timp umilitor. Isus s-a rugat pentru sfințirea noastră personală (Ioan 17:17) și a suferit pentru a face posibil aceasta (Evrei 13:12). Poate cineva să se retragă dintr-o experiență ca aceasta, pentru care Fiul binecuvântat a lui Dumnezeu a vărsat sîngele Său prețios, pentru a ne dăruii aceasta?

În al doilea rînd, această experiență, este o sfințire deplină. „Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin”. Datorită acestei curățiri depline a întregii făpturi, duhul, sufletul și trupul vor fi păstrate fără vină. Rodul acestei experiențe slujește fiecărui aspect al ființei noastre. Dumnezeu nu sfințește omul pe dinlăuntru și lasă trupul supus ispitei. Pe de altă parte trupul nu este rînduit să lupte constant împotriva unei înclinații interioare față de păcat. Este important a înțelege acest lucru, căci mulți oameni cred că nu pot să scape niciodată de tendința lor spre păcat, cu toate că ei se străduiesc foarte mult să-și păstreze trupurilor lor de a ceda păcatului. Sfințirea pe care o face Dumnezeu este desăvârșită. Deșii omenirea rămîne, firea pămîntească este complet eliminată. Această sfințire corespunde unei predări complete, la aceasta ne îndeamnă Pavel (Romani 12:1). Dumnezeu nu cere nimic ceea ce El nu va răsplăti bucată cu bucată.

În al treilea rînd, este o sfințire actuală, deoarece va fi confruntată cu venirea Domnului nostru Isus Hristos. Prin secolele trecute mulțimi de oameni au făcut greșeala, a crede că sfințirea nu se poate obține atîta timp cît trăiești pe pămînt, ci numai după moarte. Dacă ar fi așa atunci rugăciunea lui Pavel ar fi zadarnică și credincioșia lui Dumnezeu nu ar fi de crezut. Sfințirea este o experiență care poate fi obținută în această viață și fiecare afirmație contrară este nebiblică. Noul Testament este plin de exemple de oameni care au trăit și care au avut o astfel de experiență. (Fapte 26:18, 1 Corinteni 1:2, 6:11, 2 Timotei 2:21, Evrei 2:11, 10:10.14.29, Iuda 1).

În al patrulea rînd, este o sfințire promisă. Dumnezeu însuși ne cheamă la aceasta (1 Tesaloniceni 4:7) și este voia Lui să producă această a doua curățire în sufletele noastre (1Tesaloniceni 4:3, Evrei 10:10). Ceea ce El făgăduiește sau intenționează să facă, El o va face. El a avut intenția și a făgăduit că va avea un popor sfînt, un popor complet sfințit pentru preamărirea Slavei Sale în lumea aceasta. De aceea apostolul amintește Tesalonicenilor, că Dumnezeu Tatăl este credincios. El nu ne cheamă numai la o experiență completă și sfințită, ci El o și efectuează în sufletele noastre.
”Ce a spus, oare nu o va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini?” (Numerii 23:19) Da, Aliluia! El o va face, dacă îi dăm voie.

În cele din urmă aceasta este o sfințire care te păstrează. Sfîrșitul sfințeniei adevărate este păstrarea fără prihană, pînă la venirea Domnului nostru Isus Hristos pe norii cerului. Prin urmare, sfințirea deplină este inevitabilă pentru fiecare copil a lui Dumnezeu în lumea aceasta păcătoasă. Nici o persoană care este cu adevărat salvată poate să respingă experiența unei sfințiri depline, căci ea este întipărirea evlaviei curate și neprihănite – care ne păzește neîntinați de lume. (Iacov 1:27). Este harul în care ne aflăm și ne bucurăm în nădejea slavei lui Dumnezeu (Romani 5:2).

Experiența sfințirii depline este moștenirea și privilegiu a fiecărui creștin adevărat, a fi răscumpărat pentru Dumnezeu prin sîngele lui Isus. Împotriva tuturor celor pesimiști și a profeților falși, Dumnezeu intenționează să efectueze lucrarea a doua de curățire în inimile acelor care vin la El în credință. Așa cum sa rugat Pavel atuncea, așa ne rugăm și noi astăzi. Ai primit Duhul Sfînt, cînd ai crezut? Ai predat pe deplin lui Dumnezeu duhul tău, sufletul tău și trupul tău? Dacă ai făcut acest lucru, atunci fie ca Dumnezeul păcii să te sfințească pe deplin.