„Și cei șapte îngeri, cari aveau cele șapte trîmbițe, s’au pregãtit sã sune din ele.
Îngerul dintîi a sunat din trîmbițã. Și a venit grindinã și foc amestecat cu sînge, cari au fost aruncate pe pãmînt: și a treia parte a pãmîntului a fost ars, și a treia parte din copaci au fost arși, și toatã iarba verde a fost arsã.” Apocalipsa 8:6-7

Aici avem din nou o imagine a Bisericii de dimineață (aceeași perioadă de timp ca la prima pecete). În prima pecete a fost dezvăluit călărețul pe calul alb, și acuma avem o imagine a unei trîmbițe care răsună, după care urmează grindină și foc amestecat cu sânge care a ars a treia parte a copacilor și toată iarba verde.

Sămînța semănată (Cuvîntul lui Dumnezeu) cum ni se arată și în pildele din Matei 13, produce aicea grindină și focul amestecat cu sânge, care are ca scop biruință pentru acei care primesc Evanghelia. Ce este acest Cuvînt a lui Dumnezeu care va ajuta oamenilor să biruiască în toate? El spune că este „grindină și foc amestecat cu sînge”. O vreme cu grindină atrage atenția oamenilor: Foc îi umple cu mare frică. Sîngele alarmează. Aici El le folosește pe toate trei împreună. Din aceasta se compune sămînța. Din această cauză ea poate să producă ceea ce produce – și anume BIRUINȚĂ. Formula cea mai puternică care exista vreodată este grindina, focul și sîngele. Acestea au fost aruncate pe pămînt care au ars copacii și iarba.

Copacii, nu sînt „copacii neprihănirii”? Atunci dece să fie arși copacii și iarba? Mulți dintre ei erau Iudei credincioși. Ei s-au rugat și au postit și au fost – în ceea ce privește Moise – foarte sinceri. Dar cînd a venit Isus, nu toți l-au primit, și nici Evanghelia Lui. Totuși a trebuit ca fiecare să se judece cu vestirea Cuvîntului lui Dumnezeu așa cum este și astăzi. El va fi pentru toți „o mireasmă de moarte sau o mireasmă de viață”! Cînd a venit „grindina și focul amestecat cu sînge” (Evanhgelia) la ei, a ars experiența lor bună pe care au crezut că o au, pentru că ei nu au umblat în lumină. Lumina lor s-a transformat în întuneric.

Ioan Botezătorul a avut mult de lucru cu iarbă și copaci. Oamenii au acordat o mare importanță faptului că sunt sămînța lui Abraham ca iarbă bună și copaci buni. Trecutul lor nu mai avea valoare, deoarece a apărut Isus Hristos. Pentru a nu fi arși ar fi trebuit să-l recunoască pe Isus Hristos. Mulțumim Domnului că nu au fost arși toți copacii! Pavel a umblat în lumină. Cînd Isus i s-a dat de recunoscut în drum spre Damasc, și la aruncat la pămînt, el a avut voința să-l urmeze pe Dumnezeu.

Ioan 15:22 vorbește despre copaci și iarbă (oameni) și responsabilitatea acestora de a umbla în lumină: „Dacã n’aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n’ar avea pãcat; dar acum n’au nicio desvinovãțire pentru pãcatul lor”.

Isaia 40:6-8 vorbește despre iarbă care sînt oamenii. „Un glas zice: „Strigã!” -Și eu am rãspuns: „Ce sã strig?” -,Orice fãpturã este ca iarba, și toatã strãlucirea ei ca floarea de pe cîmp. Iarba se usucã, floarea cade, cînd suflã vîntul Domnului peste ea.” -În adevãr, poporul este ca iarba: iarba se usucã, floarea cade; dar cuvîntul Dumnezeului nostru rãmîne în veac.”

În funcție de modul în care reacționăm la cuvîntul lui Dumnezeu, rămînem pe picioare sau cădem. Formula este:

Grindina – apa simbolizează Cuvîntul. (Isaia 55:10-11 ; Deutoronom 32:1-2) și grindina; este Cuvîntul solid sau adevărul. „Voi face din neprihãnire o lege, și din dreptate o cumpãnã; și grindina va surpa locul de scãpare al neadevãrului, și apele vor îneca adãpostul minciunii.” (Isaia 28-17)

Foc – Duhul Sfînt și Cuvîntul lui Dumnezeu. „El vã va boteza cu Duhul Sfînt și cu foc”(Luca 3:16). „Nu este Cuvîntul Meu ca un foc, zice Domnul”(Ieremia23:29)

Sînge – Sîngele lui Isus care ne va mîntui sau ne va osîndi.
„În cer s’a arãtat un semn mare: o femeie învãluitã în soare, cu luna supt picioare, și cu o cununã de douãsprezece stele pe cap. Ea era însãrcinatã, țipa în durerile nașterii, și avea un mare chin ca sã nascã.” (Apocalipsa 12:1-2).

Propovăduirea Evangheliei lui Isus Hristos a produs această femeie, care a fost îmbrăcată cu soarele (Evanghelia) și care stătea pe lună (Vechiul Testament, Legea și profețiile). Luna reflectează lumina soarelui (Evrei 8:5 ;10:1-2). Legea a fost în așteptarea lui Hristos și a strălucirii luminii Sale. „Și avem cuvîntul proorociei fãcut și mai tare; la care bine faceți cã luați aminte, ca la o luminã care strãlucește într’un loc întunecos, pînã se va crãpa de ziuã și va rãsãri luceafãrul de dimineațã în inimile voastre”. (2Petru 1:19).

Nu oricine poate să stea pe lună și să fie îmbrăcat cu soarele. Va trebui într-adevăr să fii scăpat de orice păcat și să urmezi Mielul pentru a putea face parte din această femeie, care este Mireasa lui Hristos (Biserica Sa).

Ea a fost în dureri. Ea și-a dorit copii, un copil de parte bărbătească. Balaurul (păgînismul) știa acest lucru, și a așteptat copilul ca după naștere să îl înghită. Dumnezeu are predicatori puternici care au putut lega acest balaur prin Cuvînt și prin Duh.

Cele douăsprezece stele din Apocalipsa 12:1 nu reprezintă exclusiv cei doisprezece Apostoli (pe acel timp erau mai mulți decît doisprezece). Ci se referă la toți predicatorii din întreaga zi a Evanhgeliei. Doisprezece este un nummăr de perfecțiune și isprăvire și înseamnă aici pur și simplu toți predicatorii în întregime.

Acel munte mare de foc aprins în Apocalipsa 8:8 este de asemenea o imagine a Bisericii din timpul de dimineață care a fost umplută cu Duh Sfînt și cu putere. Focul Duhului Sfînt și Cuvîntul lui Dumnezeu au creat acest munte.

A existat un cutremur – o mare clătinare spirituală – în timpul dimineții (mai tîrziu se ocupă Apocalipsa în principal cu aceste două cutremuri din seara Evangheliei) Judecata Cuvîntului lui Dumnezeu care cutremură suflete, a făcut ca oamenii să se întoarcă de la iudaism și păgînism la Hristos, și acești pocăiți au fost un product al cutremurilor, după care și-au luat locul în trupul lui Hristos. Prima pecete și prima trîmbiță se referă amîndouă la Biserica de dimineață.