Noi am fost trimiși

Noi am fost trimiși

„Isus le-a zis din nou: „Pace vouã! Cum M’a trimes pe Mine Tatãl, așa vã trimet și Eu pe voi.”
(Ioan 20:21).
Noi sîntem trimiși, pentru a face o lucrare spirituală urgentă. Scopul chemării și existenței noastre este să vestim Evanghelia veșnică fiecărei națiuni, trib, limbă și fiecărui neam. Domnul secerișului ne-a trimis, și nu noi înșine. De accea noi nu putem să ne alegem cîmpul de activitate, nici vremea în care să lucrăm sau alte înprejurări care sînt legate cu munca aceasta, ci spunem cu Fiul lui Dumnezeu: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
Noi am fost trimiși, într-o viață plină de conflicturi. Scopul nostru nu este să ducem o viață confortabilă, reglementată și normală în familia noastră, ci să învățăm pe copii noștrii din timp să ducă o viață de scrificiu, care este însoțită cu luptă de a elibera suflete din puterile păcatului și din religie falsă.
Noi am fost trimiși la o slujbă, într-o lume setoasă după petreceri, și trebuie să depunem eforturi ca să nu fim și noi influențați de otava vicleană a vieții lor egoiste. Noi trăim într-o vreme cu lipsă de precedent și sîntem în pericol să fim înghițiți de obrăznica lor tindere spre petreceri. Ai grijă suflete! Noi nu am fost trimiși să fim lucrători ca „foc de paie” a cărui sarcină înflăcărată este de scurtă durată și nefolositoare, ci am fost trimiși ca lucrători neobosiți, care nu oferă atenția înălțimilor și adîncimilor sentimentelor, cu toate acestea păstrînd o dragoste arzătoare pentru Dumnezeu și o viziune înrădăcinată a lucrării Sale.
Am fost trimiși, într-un timp unde ne trebuie multă rugăciune și înțelepciune, care depășește mult vîrsta și experiența noastră, pentru a fi capabili să restaurăm efectiv suflete în spiritul blîndeții.
Criza actuală a ogoarelor albe, care ar pierii din cauză că sînt prea coapte, cer o trimitere imediată a lucrătorilor. Nu este destul timp la dispoziție, să așteptăm ani pînă secerătorii sînt maturi.
Am fost trimiși ca atare, ca cei care nu tindem după prestigiu și recunoaștere omenească, ci ca aceea a căror singura răsplată sînt sufletele oamenilor și odihna promisă în ceruri.
Am fost trimiși ca cei, care cu bucurie fac parte la munca slujitorilor și se veselesc cu secerătorii strigînd de bucurie, în timp ce ei recoltă ceea ce noi am semănat, arat și udat.
Am fost trimiși, la oameni ca să fim tuturori totul, și nu îndrăznim să fim „nordamericani” sau „europeni” pentru ca nu cumva să nu-i putem cîștiga, pe aceea a căror cultură este diferită de cultura noastră.
Am fost trimiși, ca accea care nu sînt așa de sensibili avînd o piele subțire, pentru ca munca noastră să nu fie împiedicată din cauza greșelilor noastre mici și neînțelegeri de zi cu zi, ci ca cei care recunosc rolul decisiv pe care noi îl avem la sfîrșitul timpurilor; am dori mai degrabă să pierim decît să nu fim găsiți la locul nostru de muncă, deoarece noi înțelegem, că tocmai pentru un timp ca acesta am venit la Împărăție. Timpul pierdut nu-l mai putem recupera, și de accea nu ne putem permite un lucru inefectiv din cauza lipsei de viziune și adoare sau din lipsă de veghere și rugăciune.
„Și pe drum, propovãduiți, și ziceți: „Împãrãția cerurilor este aproape!” Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curãțiți pe leproși, scoateți afarã dracii. Fãrã platã ați primit, fãrã platã sã dați. Iatã, Eu vã trimet ca pe niște oi în mijlocul lupilor.”(Matei 10:7-8,16)