Introducere

Lucruri ascunse sunt descoperite unui Apostol izgonit, înaintat în vîrstă pe o insulă pustie din marea Egee. Și văzînd aceste viziuni, au fost scrise de apostolul Ioan după porunca lui Dumnezeu. Dumnezeu a dezvăluit aceste lucruri care sînt taine pentru cei mai mulți, ca acestea să fie înțelese de adevărații Săi apostoli și profeți.

Acest mesaj profetic este adresat Bisericii Noului Testament. Isus a vorbit în pilde: „Pentrucã vouã v’a fost dat sã cunoașteți tainele Împãrãției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. De aceea le vorbesc în pilde, pentrucã ei, mãcar cã vãd, nu vãd, și mãcar cã aud, nu aud, nici nu înțeleg” (Matei 13:11,13).

În timp ce acei care se află înafara bisericii, scornesc tot felul de idei despre războaie literare, balauri, personaje înfricoșătoare și evenimente lipsite de sens, Dumnezeu dă poporului Său înțelepciunea de a recunoaște atît semnele timpurilor cît și dușmanii Bisericii. Acestă carte profetică a Apocalipsei, scrisă în limbaj simbolic ni se arată ca o imagine pusă în fața ochilor. Această imagine ne conduce prin istoria Bisercii prin tot parcursul zilei Evangheliei – din dimineața Bisericii Noului Testament pînă la a doua și ultima venire a lui Isus Hristos la ultima judecată.

Nimeni nu poate avea o adevărată viziune a Bisericii lui Dumnezeu, dacă nu are o viziune reală despre dușmanii ei, așa cum sînt arătate în cartea Apocalipsei. Nimeni nu poate să ducă o luptă spirituală eficientă, dacă nu poate identifica vrăjmașul și dibăciile lui.

Din punctul de vedere al vremurilor din urmă, ne uităm înapoi și vedem, că profețiile sau împlinit; ne uităm la istoria Bisericii și sîntem uimiți cum Dumnezeul nostru atotștiutor a dezvăluit aproximativ două mii de ani de istorie, cu cîteva imagini simbolice. Cît de mare este Dumnezeul nostru – și cît de adevărate sînt profețiile Sale! După voia Domnului, dorim în următoarele ediții a trîmbiței Evangheliei să publicăm o serie care tratează cele șapte pecete și cele șapte trîmbițe al Apocalipsei.

Apocalipsa trebuie să reprezinte o imagine despre Hristos și Biserica Lui prin întreaga zi a Evangheliei, pe care noi să o înțelegem în spiritul nostru și să o putem păstra în inimile noastre. Aceasta a fost o profeție despre ceea ce ar trebui să se întîmple sute de ani mai tîrziu. Pentru noi aceste profeții sunt acuma în cea mai mare parte istorie.

Biserica lui Dumenzeu este o biserică glorioasă. Este important, a vedea Biserica în spirit, dar fără a înțelege Apocalipsa nu este posibil a avea o viziune reală despre Biserica adevărată a lui Dumnezeu.

O anumită judecată terbuie să fie exercitată, pentrucă Isus este în mijlocul Bisericii (Apocalipsa 1:12 – 13) în funcție de ceea ce este permis, reputația și Slava Lui sunt în pericol. El se bazează pe lopată (predicatorii Săi) care este în mîna Lui, pentru a exercita o judecată dreaptă. El se bazează pe ei ca pe instrumentele Sale omenești pentru a păstra calea spre Paradisul lui Dumnezeu (Biserica Lui) și pentru a mânui sabia Cuvîntului lui Dumnezeu cu toată iubirea și judecata. Într-un sens noi păzim reputația și păstrăm o biserică curată prin experiența noastră de mîntuire care aduce o purtare sfîntă și evlavioasă ca și prin stăruința noastră pentru adevăr. Noi sîntem oastea Lui, slujitorii Lui, sfinții Săi, predicatorii și misionarii Lui sau lucrătorii Evangheliei. Ceea ce sîntem, sîntem pentru El și pentru Slava Lui.

În al doilea și al treilea capitol din Apoalipsă, vedem că dacă permitem anumite lucruri necurate în prezența Lui, noi ne facem vinovați de necurăție și vom fi una cu spiritul Isabelei. Acest lucru rănește onoarea Lui. Noi trebuie să luptăm curajoși pentru Slava Lui Dumnezeu: Aceasta înseamnă, cînd este ceva în noi, care trebuie tăiat jos (eliminat), noi trebuie să tăiem jos (eliminăm) pentru Slava Lui, ca El să primească Slava din noi ca Biserica Sa, cu El în mijlocul nostru.