Avort, sinucidere, eutanasie. Această societate a degradat viața omenescă ca o marfă care nu mai este de folosit, de parcă ar fi compusă din țesătură, oase și atomi. Amețiți de dogma umanistă, domnitorii societății vor să spună omenirii că aceasta este calea cea mai bună; o cale cu respect către dreptul oamenilor de a decide; aceste foarte importante și apreciate „drepturi a oamenilor”.

Dar privind mai adânc, vedem vreo metodă inumană în spatele acestei filozofii umaniste? Sunt oameni care suferă din cauza acestei viziuni a lumii iluminate? Nu este spus corect, că această filozofie care neagă pe Dumnezeu este inevitabil distrugătoare pentru omenire, care spun că o liberalizează?

Doar de la reînvierea acestui monstru din timpuri străvechi, nu cu atâtea decenii în urmă, putem vedea cum crește rata de sinucidere și uciderea milioanelor de copii nenăscuți. Această filozofie lasă înapoi o urmă sângeroasă de plâns a masacrului uman! Dar ce poți aștepta altceva de la o filozofie, a căre-i rădăcină este rebeliunea împotriva Dumnezeului nostru sfânt? În timp ce ei se îndepărtează de la ordinele drepte a lui Dumnezeu, societatea a pus pînzele de corabie pe o mare care spumă violent din cauza răutăților cărnești a oamenilor rebeli. Oamenii se distrug ei însuși – ca animalele fără judecată – în desfătarea simțurilor și în stricăciunea lor.

Deși societatea culege recolta lor amară a filozofiei umane și se întreabă ce să facă cu toate aceste nemulțumiri sociale, se bucură domnii lor orbi în continuare pentru eliberarea lor de „limitele morale de modă veche” a timpurilor trecute.

În timp ce ei se bucură în rușinea lor, masele de oameni se luptă în epidemia lor de nimicnicie și depresiune, întrebîndu-se, în ce constă rostul vieții? Goana după plăceri i-a dus în ruină, fără bucurie și cu un sentiment tot mai mare de nemulțumire, încît îi aduce în situația ca cei tineri să fie obosiți de viață.

Care este soluția? Răspunsul nu este, să-ți revendici propriul tău „drept uman” să faci cu corpul tău și cu viața ta, cum îți place ție. Am văzut unde duce această cale. Răspunsul este foarte simplu, însă de o altă natură decât ceea ce vor să audă gururile humaniste – este de găsit în Dumnezeu, creatorul nostru. Prin faptul că El este creatorul nostru, El are dreptul peste noi în toate domenile. Și dacă omul ar recunoaște aceasta și și-ar pune inima și voința lui în căile Sale, aceasta ar fi ca și cum ai deschide închisoarea pentru cei care sunt legați; și anume transformarea durerii și a greutăților în bucurie.

Concepția despre lumea umanistă devalorizează viața omenească; Dumnezeu o înalță și o onorează pentru că omul este într-adevăr prețios în ochii Lui. Atât de mult încât El ne-a dat darul de nedescris, Isus Hristos pe cruce, pentru a ne elibera de păcate și de dorințe dăunătoare, atât în această lume cât și în lumea viitoare, păcate care distrug omenirea. Grija și iubirea lui Dumnezeu pentru oameni este nelimitată. Nu s-ar putea găsi un prieten mai mare ca El.

Poruncile Lui nu sunt grele sau obositoare, ele dau viață și iau povara pentru că sunt date pentru protejarea și bunăstarea oamenilor.

Este un privilegiu mare a ne da viața în îngrijirea și conducerea unui Dumnezeu atît de puternic și iubitor; un prieten care nu ne va părăsi niciodată!

Eliberează-te de la această filozofie distrugătoare și dăunătoare a ideii humaniste!
Vino! Gustă și vezi ce bun este Domnul!
Sora Susan Mutch