„Vai de cei care numesc răul bine, și binele rău, care spun că întunericul este lumină și lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață și dulceața în loc de amărăciune! Vai de cei care se socotesc înțelepți și se cred pricepuți!” (Isaia 5:20-21)

     Eva a fost, după ce a fost sedusă de minciuna Satanei, prima persoană, care a numit binele rău, întunericul la făcut lumină și amarul la numit dulce. Diavolul a șters granițele astfel încât, minciuna lui se părea Evei ca adevărat și adevărul lui Dumnezeu i se părea ca minciună. Adam a căzut apoi sub acelaș farmec, aducând blestemul păcatului asupra fiecărei persoane care s-a născut de atunci în această lume. (Diavolul care promite mereu oamenilor libertate, îi duce întotdeauna în robia păcatului.)

     Tolerarea răului și a numi răul altfel de cum este, duce la decăderea umanității. Nu este de mirare dacă Biblia prezice gemete asupra celor care o fac. Tolerează răul, și va fi doar un timp scurt până faci și tu răul.

Polare opuse

     Scriptura de mai sus vorbește despre lucruri care sunt în mod clar diferite – polare opuse s-ar putea spune – răul și binele, întunericul și lumina, amar și dulce. A răstălmăci sau a confunda aceste lucruri ar fi o confuzie. Mierea nu va fi niciodată amară. Răul nu va fi niciodată bun. Nici nu este posibil a le contopi. Între aceste oposiții se trage o graniță și din punct de vedere moral, călcarea acestei granițe ar fi o crimă. Este trădare împotriva lui Dumnezeu și împotriva poruncilor Sale sfinte. Este un apel către cei drepți la un război total. Compromise nu sunt posibile. Armata sfântă a lui Dumnezeu nu dă Satanei condiții de pace.

    Thomas Mann a spus pe bună dreptate: „Toleranța devine o crimă dacă este pentru rău.”

    Există o diferență clară între bine și rău. Înlătură această diferență și nu numai cei care fac răul vor fi justificați dar și cei drepți vor fi condamnați. Pentru aceasta avem exemple suficiente în lumea de azităzi.

    Adevărul este absolut, nu relativ. El nu face compromise pentru că altfel nu ar mai fi adevăr. Și totuși critică apărătorii răului de asităzi – în timp ce se enervează asupra limitelor morale – orice sentință împotriva purtării greșite sau nebiblice. Ei devin judecători ai judecătorilor, chiar dacă acești judecători arată respect asupra acelei persoane cu care nu sunt de acord sau asupra Cuvântului lui Dumnezeu. De când se vorbește despre ură față de o persoană, când nu sunt de aceași părere? Eu urăsc efectul alcoolismului asupra vieții oamenilor. Dar, aceasta nu înseamnă că eu urăsc omul care consumă alcoolul.

Gânduri răsucite

     Noi am auzit de Mantra infectată a balaurului: A tolera înseamnă a iubi. Este vorba de a fi inclus în modul lor de gândire. De a accepta și respecta drepturilor altora. A nu fi cu frunte îngustă, demodat și așa mai departe.          

    A tolera, a tolera, a tolera. Acest cuvînt frumos a fost jefuit și răsucit pentru un scop nesfânt. El a fost scos din context și a fost folosit de Satana ca un instrument eficient pentru a răsuci gândirea oamenilor în ceea ce privește păcatul.

     Prin urmare, ceea ce a fost cu ani în urmă rău și scandalos pentru generațile anterioare, este acuma pentru mulțimi de oameni lăudabil și respectat.

     Politicianul Robert Casey a spus: „Toleranța este prețul pe care îl plătim trăind într-o societate pluralistă liberă.” În timp ce el vorbea împotriva avortului el a declarat: „Trăim într-o epocă a anarhiei în care cei care își revendică dreptul de a decide, neagă adversarilor avorturilor dreptul de a vorbi.” Aceasta este doar un exemplu cum răul încearcă să spună binelui să tacă.

    Din cauza lucrării viclene și lungi a Satanei pentru a normaliza și glorifica păcatul în mințile populației, a avut loc o schimbare de paradigmă uimitoare în modul de a privi lumea. Ce desfrânat se plimbă păcatul pe străzi și duce în eroare tineri și bătrâni! El calcă în picioare Cuvântul lui Dumnezeu și se opune sfinților, și sălile de judecată școlile și guvernele îl sprijină apărându-l !

    Cât de extrem de înșelătoare și sucită este această generație! Amețită în păcat, ea tolerează omorârea milioanelor de copii nenăscuți sub pretextul respectării drepturilor mamei. Alții se aliniază în străzile orașelor și aplaudă acestor suflete sărace care sunt legate de pofte nenaturale și nu consideră că aceștia se duc direct la judecata finală pentru a întîlni nepregătiți pe Dumnezeu. Aceștia o vor numi „ură” dacă tu nu faci acelaș lucru. Mulțimi mari de oameni se predau curviei, faptelor de adulter și „ei se miră că nu alergați împreună cu ei la aceeași revărsare de destrăbălare și vă batjocoresc”(1 Petru 4 : 4)! Apostolul Pavel a avut dreptate cînd a spus că oamenii din ultimele zile vor fi „fără evlavie” și „neiubitori de bine” (2 Tim 3:2-3).

    Efectele acestor seducții în masă sunt atât de toxice, încât chiar și cei care mărturisesc că sunt creștini care au fost vrăjiți de lecțiile de integrare a diavolului căzând ca victime al „răului, a iubirii de acceptare” chiar până la tolerarea răului în aceia care ocupă catedrele lor. Este surprinzător faptul că mulți sunt degustați de „creștinismul – mainstream”?

     Albert Einstein a explicat: „Lumea nu este amenințată de oameni care sunt răi, dar de cei care îngăduie răul”.

    Răul va predomina dacă nu-l împiedică nimeni.

O oră profetică

     Satana a fost întotdeauna înșelătoare, căci ea este tatăl minciunii (Ioan 8: 44 ). Și totuși scriptura ne dă de recunoscut că înainte de sfîrșitul timpului – care este acuma – va veni un timp care se va identifica în mod special prin înșelăciune; o înșelăciune atât de mare încât vor fi afectate natiuni întregi.

     ”Cînd se vor împlini cei o mie de ani, Satan va fi deslegat din închisoarea lui și va ieși sã înșele neamurile care sînt în cele patru colțuri ale pãmîntului, pe Gog și pe Magog, ca sã-i adune pentru rãzboi. Numãrul lor va fi ca nisipul mãrii. Și ei s’au suit pe fața pãmîntului, și au înconjurat tabãra sfinților și cetatea cea iubitã. Dar din cer s’a coborît un foc și i-a mistuit.” (Apocalipsa 20:7-9).

     Toate puterile răului, atât lumești cît și religioase, sunt adunate acum pentru a lupta împotriva singura biserică sfintă și adevărată a lui Dumnezeu. Aceasta este lupta finală în bătaia de la Amagedon care a avut începutul ei în Grădina Edenului. Ne apropiem acum de punctul culminant al luptei între bine și rău. Și – ca și în grădina Edenului – Satana prezintă credincios obișnuitul lui rafinament; o minciună ca adevăr și adevărul lui Dumnezeu ca minciună. El prezintă răul ca și cum ar fi bine și binele de parcă ar fi rău. Care dintre noi nu a fost deja vrăjit de viclenia lui? Uite cum se îndoaie națiunile și apoi ascultă gemetele lor acuzate de păcat!

     Dacă noi nu ne îndoim în fața Matrei lor și nu jucăm după cum cîntă ei? Dacă nu acceptăm lucrurile lor rele? De obicei, susținătorii răului nu acceptă aceasta cu toleranță și înțelegere. Isus explică de ce este așa: „Și aceasta este judecata, cã Lumina a venit în lume și oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urãște lumina și nu vine la luminã, ca să nu i se vadă faptele așa cum sînt.” (Ioan 3 : 19-20). Ei vor toleranță. Ei disprețuiesc mustrare.

Fugi de mânia care vine!

     Această cerință extremă de a tolera păcatul, vine în momentul, când sfărșitul tuturor lucrurilor sunt iminente și judecătorul este la ușă pentru a chema această lume la judecata finală. Satana știe că mai are puțin timp și este tare mânios.

     Dacă vreodată era timpul ca creștinii să-și ridice vocea pentru a descoperii mulțimilor păcatele lor, atunci este acuma. Este necesar un apel urgent de deșteptare. Mânia lui Dumnezeu este aproape pentru a se vărsa asupra omenirii păcătoase, pentru a-și arăta puterea, mânia care va lovi cu o groază de nedescris inimile nelegiuiților. Magia Satanei va fi în acea zi eliminată pentru totdeauna. Cît de serios este, ca sfinții să avertizeze această generație păcătoasă de furia care vine! Acum nu este momentul, a calma oamenii sau a-i încuraja a continua stilul lor de viață fără Dumnezeu.

Vai de religile false a celor ce mărturisesc!

    În acest moment voi pronunța un vai unul după altul peste aceia, care în mijlocul acestui tumult mărturisesc numele lui Isus, în timp ce trăiesc și răspîndesc o religie păcătoasă care este plină de duhul lumii. Dacă cei care stăteau după catedra țării ar fi condamnat păcatul și dacă ei ar fi fost un obstacol sfânt asupra lucrărilor întunericului – așa cum ar fi trebuit să fie în anii trecuți – atunci ar fi fost greu Diavolul să-și infiltreze agenda lui, și anume a convinge oamenii să tolereze răul. Tăcerea voastră, modul de viață moderat și toleranța voastră față de păcat, vă face aliați ai Diavolului! Toleranța răului și a întunericului și faptul că le-ați dat un alt nume, a fost comedia Satanei, în timp ce ați cooperat cu planul lui încolăcit și astfel ați sprijinit priceput intenția lui rea de a înșela națiunile. V-ați făcut prieteni cu lumea, cu care Isus era în dușmănie (Iakov 4:4), și vă înmulțiți mai multe păcate prin faptul că condamnați pe aceea care sunt drepți și care ascultă la chemarea Lui pentru a fi izolați din lume. Voi sunteți forțele lui Gog și Magog care se unesc cu balaurul care la sfârșitul zilelor, va fi dezlegat din Adâncul fără fund pentru a lupta împotriva poporului lui Dumnezeu (Apocalipsa 20:7 – 9). Participarea voastră la ducerea în rătăcire și la confuzia acestei epoci va încinge mânia Dumnzeului atotputernic.

Urîți răul!

    „Urâți răul, voi, cei ce iubiți pe Domnul! El păzește sufletele sfinților Săi și-i scapă din mâna celor răi.” (Ps 97:10) „Urâți răul!” – care merge împotriva cursului! Pentru a face aceasta trebuie să ai curaj și să fi convins și să ai o iubire adevărată pentru păcătoși.

    Tolerarea păcatului este ceea, ce urăște Dumnezeu. Tolerarea păcatului este exact cea, ce a provocat toate suferințele oamenilor de la început din grădina Edenului? Motivul pentru care Isus Hristos a venit în această lume a fost să condamne păcatul. (Romani 8:3 ; 1 Ioan 3:8). Adam Clarc a constatat: „Scopul și intenția Întrupării și jertfei lui Hristos era condamnarea păcatului pentru a-l judeca și a-l distruge; a nu-l tolera, așa cum cred unii, ci a șterge puterea lui, vinovăția și existența lui din sufletul unui credincios.” A tolera păcatul este o nedreptate regretabilă asupra celor care sunt înșelați și legați de el.”

     „Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mînie în fiecare zi.” (Ps 7 :11) dar fața Domnului „este împotriva celor care fac răul” (1 Petru 3:12 b). Atunci cum am putea să mângâim și să aplaudăm faptele lor rele?

Intolerant împotriva păcatului

     Să fie cunoscut, că noi, poporul lui Dumnezeu suntem intoleranți împotriva păcatului. Noi iubim păcătoșii dar urâm păcatul, și vom încerca să salvăm cât mai mulți din păcat , înainte a suna ultima trâmbiță.

Păcatul este căderea omenirii.                                  

Sora Susan Mutch