„Am văzut acum că omul a început să fugă.   Dar când era aproape de casa lui, îl văzuse soția și copii lui, care strigau după el ca să se întoarcă; dar el si-a închis urechile strigând în timp ce fugea: „Viață! Viață! Viață veșnică!” El nici măcar nu s-a uitat în urmă, ci grăbit se uita numai înainte, pe câmpie.    

Acum veneau și vecinii și când l-au văzut cum fugea, au început să-l batjocore, alții îl amenințau și unii strigau după el să se întoarcă”.

John Bunyan, Călătoria străinului

    „Nebunie!” Și-a spus soția și familia lui. „Nebunia i-a cutremurat mintea!” au spus vecinii. Ce l-a apucat pe acest om, de a făcut o astfel de ruptură? A fost în realitate nebunie, cum spuneau toți cei din jurul său? Nu era, dragă cititor. Realitatea este că omul acesta nu a fost niciodată mai treaz. Lumina din cer i-a pătruns sufletul și în sfârșit vraja păcatului a fost ruptă. El a avut o minte limpede, și a știut ce are de făcut. Intenția lui a fost, să lase păcatul. El vroia să obțină mântuirea cu orice preț! Nimeni nu mai putea să-l convingă altfel, nu frica, nici familia sau prietenii și nici Diavolul. Picioarele lui nu-l puteau duce destul de repede la crucea lui Isus.

    Obstacole veneau, împejurările îl apăsau, cei orbi îi spuneau să se întoarcă, și demonii îl demoralizau. Cu toate acestea el fugea în continuare! El se clătina câteodată sau se împiedica, dar el lupta ca un om înecat care luptă pentru suflarea vieții lui, în ciuda tuturor avertizărilor sau vocilor care încercau să-l împiedice. Ascultă strigătul sufletului său de luptă: Viață!Viață! Viață veșnică! El a fost hotărît. Urmărea un scop. Niciodată nu trăise el o asemenea criză. El trebuia să obțină comoara pe care o dorea cu orice preț. Acesta a fost un lucru hotărât pentru el. El era hotărât să moară pentru aceasta.

    Iadul s-a despicat la picioarele lui și la batjocorit, de parcă ea l-ar fi dorit. Dar aceasta la mânat pe alergătorul nostru la o mai mare viteză.

    În sfârșit – ochii lui străluceau în credință – a văzut Mielul lui Dumnezeu care a fost înjunghiat pentru mântuirea lui, și el s-a aruncat plângând la picioarele Lui străpunse. Se părea, că a trecut doar o clipă și acest alergător pătat de păcate a devenit un alergător nepătat! Și mai repede decât fulgerul, au scris îngerii numele lui în cartea Mielului! Ca un fluviu de ape s-a revărsat pacea peste sufletul lui răscumpărat și el a sărit și scotea strigăte de bucurie nedescrise.

El fugea. El a primit răscumpărare.

    Dragă cititor, dacă vrei să ai viață veșnică TREBUIE SĂ FUGI! Trebuie să fi salvat din păcat – veșnicia este veșnică, ea nu se termină niciodată. Este serios și tu trebuie să te miști acuma! Salvează-te la crucea lui Isus Hristos! Fugi de mânia care vine și nu te opri! Soțiilor nu așteptați pe soții voștrii! Bărbați nu așteptați pe soțiile voastre! Nu da nici o amânare de dragul nimănui!    

Ascultă de Dumnezeu, nu de oameni! Lasă oamenii să spună ce vor ei. În timp ce ei se amuzează, tu fugi!