„Îngerul al șaselea a sunat din trîmbițã. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu,  și zicînd îngerului al șaselea, care avea trîmbița: „Desleagã pe cei patru îngeri, cari sînt legați la rîul cel mare Eufrat!”

  Și cei patru îngeri, cari stãteau gata pentru ceasul, ziua, luna și anul acela, au fost deslegați, ca să omoare a treia parte din oameni.

  Oștirea lor era în numãr de douãzeci de mii de ori zece mii de cãlãreți; le-am auzit numãrul.

  Și iatã cum mi s’au arãtat în vedenie caii și cãlãreții: aveau platoșe ca focul, iacintul și pucioasa. Capetele cailor erau ca niște capete de lei, și din gurile lor ieșea foc, fum și pucioasã.

  A treia parte din oameni au fost uciși de aceste trei urgii: de focul, de fumul și de pucioasa, cari ieșeau din gurile lor.

  Cãci puterea cailor stãtea în gurile și în cozile lor. Cozile lor erau ca niște șerpi cu capete, și cu ele vãtãmau.

  Ceilalți oameni, cari n’au fost uciși de aceste urgii, nu s’au pocãit de faptele mînilor lor, ca sã nu se închine dracilor și idolilor de aur, de argint, de aramã, de piatrã și de lemn, cari nu pot nici sã vadã, nici sã audã, nici sã umble.

  Și nu s’au pocãit de uciderile lor, nici de vrãjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtișagurile lor.“

                                                                                                                                    Apocalipsa 9:13-21

Cu mare bucurie a asteptat Dumnezeu sunarea acestei trîmbițe (mesajul sau avertismentul). Scopul sunării a fost a dezlega pe cei patru (universal sau în număr complet) îngeri (solii lui Dumnezeu) de la râul cel mare Eufrat. Eufratul a fost sursa de apă a orașului literar Babylon. Fără acest râu orașul Babilon ar fi fost rămas pustiu. Babilonul spiritual este hrănit cu învățătură falsă. Apocalipsa 16:12 vorbește despre acest râu, care sa usucat prin vărsarea potirelor (judecățile lui Dumnezeu). Când învățăturile false se descopere sau se usucă, atunci sufletele sincere pot scăpa sistemelor religiilor false, pentru ca ele să nu mai fie legate sau orbite de rătăcirile lor nebiblice.

În felul acesta luminați și eliberați, acești îngeri erau în scurt timp întăriți în credință și echipați pentru a ieșii să predice Adevărul, și rezultatul predicii lor a fost că o treime (o mare parte) din oameni au fost uciși sau aveau puterea de a fi eliberați de natura cărnii (moartea păcatului).

Cînd Duhul Sfînt a umplut inima oamenilor, s-a format o armată puternică (în mod simbolic,  douăzeci de mii de ori zece mii) care a pornit ca să biruiască. Dumnezeul nostru este un războinic viteaz (Exodus 15:3) care nu luptă singur. Apocalipsa 19:14 ne spune că toți cei răscumpărați Îl urmează pe cai albi. Acești cai simbolizează o putere curată și sfîntă precum și conducere în război.

Capetele acestor sfinți militanți au fost ca capetele de lei, ei au fost agresivi și neînfricați (Proverbi 30:30). Ele au fost protejate cu platoșe ca focul (Duhul Sfînt) iacintul (slava) și pucioasă (judecată aprinsă). Mesajul lor – atît în cuvinte cît și în fapte – a fost foc, fum și pucioasă. Dumnezeu a binecuvântat lucrarea lor și Slava Lui a fost în mijlocul lor. Ei s-au pus în fața celor care au rezistat  lui Dumnezeu, ca un potrivnic înfricoșător.

Fratele Warner și lucrătorii săi au călătorit în toată țara și au vestit unitatea vizibilă a tuturor credincioșilor. Cei care l-au iubit pe Dumnezeu, au așteptat aceasta. La sunetul mesajului „Ieșiți din mijlocul lor, și despărțiți-vă de ei” (2 Corinteni 6:17) au venit mulți acasă în Sion strigând și sărind  de bucurie. Ei au fost bucuroși că au fost eliberați din sectele și confesiunile oamenilor!

Dar nu toți au fost bucuroși pentru Adevăr. Învățăturile false au fost pentru mulți mai confortabile decât judecățile drepte ale lui Dumnezeu. Ei nu au regretat modul lor de a trăi, și nu au fost pregătiți să fie uciși de urgiile trimise de Dumnezeu (să se supună judecății Cuvântului lui Dumnezeu). Ei au preferat lucrările mîinilor lor (secte) înainte de dreptățile lui Dumnezeu (singura Biserică Sfântă). Ei au ales să slujească unui sistem care nu era în stare să le ajute (idoli). Cu toate că ei știau că sectele de care aparțin nu puteau nici să vadă, nici să audă, nici să umble, ei au continuat să-și aplece genunchii, pentru ca să nu trebuiască să plătescă prețul care era necesar pentru a face parte din Biserica lui Dumnezeu. Drept urmare a faptului că au iubit aceste sisteme, membrii lor au devenit ca și sistemele lor din care făceau parte (Ps 115:8).

Ei înșuși nu vroiau să facă parte din Biserica Lui Dumnezeu și pe cei care doreau să intre, îi înpiedicau. Prin urmare se făceau vinovați de uciderea sufletelor, de hoție și vrăjitorie. Ei au comis curvie spirituală (relație nelegitimă) prin slujirea unui sistem care nu era de la Dumnezeu.

Apocalipsa 9:19 spune: „Căci puterea cailor stăteau în gurile lor” dar și cu cozile lor vătămau. Aceasta ne spune că timpul trâmbiței a șasea se compune din două părți. Gura reprezintă începutul, deoarece capul vine mai întâi. Coada este partea din spate. Capul era bun, dar ceva s-a întâmplat în decursul timpului în care coada a devenit rea. Coada nu a devenit numai rea, dar ea a produs de asemenea multă pagubă Isaia 9:15 spune: „Bătrânul și dregătorul sînt capul, și proorocul, care învață pe oameni minciuni, este coada.”

Fratele Warner în timpul vieții sale, a predicat și a trăit învățătura adevărului fără compromisuri.

Prioritatea lui a fost Sfințenie cu orice preț. Totul a fost bine atîta timp cît el a trăit.

Dar diavolul era furios și făcea planuri rele pentru a împiedica lucrarea lui Dumnezeu. El nu era fericit pentru faptul că confesiunile pe care el le-a zidit prin muncă grea, au fost dărâmate. El era furios pentrucă multe suflete primeau ajutorul necesar. El  a început să samene în inima unor predicatori tineri părerea, că ei știu mai bine decît ceea ce a învățat fratele Warner și pionierii.

Scurt timp după moartea fratelui Warner în anul 1895 au început unii predicatori  care aveau prestigiu să pună la îndoială învățăturile clare ale Bisericii. Ei nu și-au arătat fața imediat, ci au început treptat să otrăvească pe mulți dintre ei cu „întrebările lor nevinovate”. Un duh migălit și distrugător al compromisului a produs acest lucru.

În loc să acorde atenția Cuvântului lui Dumnezeu pentru a zidi ceea ce este drept, au început să învețe pe sfinți să aibă încredere în propria lor conștiință și în propria lor părere. Lucruri care odată au fost clar învățate și înțelese au devenit neclare.

Cu scopul de a atrage „mulți oameni” (pe aceia care au rezistat morții în urma urgiilor) ei au scăzut standardul Bisericii ceea ce a inclus și criteriile îmbrăcăminții. Au început să separe cei negrii de cei albi. Aceasta nu i-a plăcut lui Dumnezeu, ca urmare El i-a părăsit. Adunările care erau conduse de Duhul Sfânt, erau înlocuite de adunări programate, comitete și birouri de misiuni.

Erau și unii care au refuzat să împingă înapoi granițele vechi, dar aceștia au fost repede clasificați ca radicali și părtinitori și au fost eliminați din rânduriel lor în diferite feluri.

Proofeții falși au reușit foarte repede să transforme capul în teribila coadă a șarpelui. Deja în anul 1910 s-a aflat acest grup de oameni pe care Dumnezeu i-a cercetat într-un mod minunat, într-un compromis foarte clar. A urmat, o lavină de religie cu un curs lumesc.