„Cînd a rupt Mielul pecetea a șasea, m’am uitat, și iatã cã s’a fãcut un mare cutremur de pãmînt. Soarele s’a fãcut negru ca un sac de pãr, luna s’a fãcut toatã ca sîngele, și stelele au cãzut din cer pe pãmînt, cum cad smochinele verzi din pom, cînd este scuturat de un vînt puternic. Cerul s’a strîns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s’au mutat din locurile lor. Împãrații pãmîntului, domnitorii, cãpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s’au ascuns în peșteri și în stîncile munților. Și ziceau munților și stîncilor: „Cãdeți peste noi, și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mînia Mielului; cãci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, și cine poate sta în picioare?” Apocalipsa 6:12-17

Dumnezeu a lucrat cu mare putere în timpul pecetei și trâmbiței a cincea. Restaurarea înțelegerii în ceea ce privește sfințirea deplină a fost pentru Biserică un progres enorm. Însă, după timpul lui Wesley s-au dezbinat unii care au crezut în doctrina sfințeniei și au format bisericile lor. Spre mijlocul secolului al 19-lea Dumnezeu a început să pregătească ruperea pecetei și trâmbiței a șasea. Au urmat două evenimente care au influențat istoria Bisericii.

Unul dintre aceste evenimente a fost că Dumnezeu a trezit diferiți oameni din această mișcare a sfințeniei, pentru a predica din nou din tot sufletul sfințenia deplină. Mulți au început să caute botezul cu Duhul Sfânt.

Celălalt eveniment a fost nașterea lui Daniel Sidney Warner în anul 1842. Dumnezeu la eliberat de păcatele lui în anul 1865. În anul 1877 fratele Warner s-a lipit mișcării sfințeniei și în scurt timp a primit botezul Duhului Sfânt.

Acum a venit timpul pentru deschiderea pecetei a șasea. Dumnezeu a pregătit atmosfera și oamenii, pentru a auzi mesajul trâmbiței a șasea.

Ca o urmare firească a unei inimi sfințite a început fratele Warner să recunoască căci nu este voia lui Dumnezeu pentru poporul Lui să fie dezbinați în diferite secte. Isus a vărsat Sângele Lui pentru a dobândi o Biserică fără pată sau sbârcitură. Aceasta să nu fie numai unită în inimă dar și în învățătură și în toate criteriile Bisericii. Dumnezeu nu va veni înapoi după o Biserică neunită și dezbinată ci după o mireasă glorioasă.

Fratele Warner a început să predice foarte insistent acest mesaj. Unii care aveau aceași viziune li s-au alăturat. A fost timpul ca toți copii lui Dumnezeu să părăsească sectele formate de oameni și să se unească în unitate perfectă numai pe Cuvântul lui Dumnezeu. Căci prin renaștere se devine un membru al Bisericii adevărate – nimeni nu trebuie să se alăture unei secte.

Deși oamenii știau să sectarismul este greșit – uneori ei chiar și învățau împotriva sectelor – cînd au auzit mesajul mulți au refuzat să umble în lumină și nu au vrut să părăsească confesiunile lor create de oameni. Ei nu aveau nimic împotriva acestei învățături, dar au refuzat să accepte realitatea în viața lor.

Prin urmare s-a putut simții un „mare cutremur” sau o clătinare spirituală. Simbolul soarelui care s-a făcut negru și luna ca sînge, simbolizează deasemenea în Sfânta Scriptură cutremuri mari și tulburări. Respingerea mesajului lui Dumnezeu a întunecit soarele celor care mărturiseau că sunt religioși, și a lăsat luna lor (profeție) să se facă ca sîngele. Sîngele reprezintă vinovăția pe care ei o poartă, din cauză că ei au refuzat să umble în lumină. Această respingere a determinat pierderea experienței pe care au avuto vreodată (Matei 21:43). De fiecare dată cînd un grup de oameni sau o singură persoană refuză să primească mai multă lumină, atunci când Dumnezeu trimite un mesaj, această respingere aduce întuneric și vină peste acești oameni.

Stelele (predicatorii) care odată au fost folosite de Dumnezeu au căzut din cer (locuri duhovnicești) pe pământ (locurile lor și modul lor de gândire). Respingerea Adevărului i-a degradat la nivelul păcatului și al nedreptății. Ei ar fi trebuit să fie primii care să se bucure de mesajul predicat, și ei ar fi trebuit să umble în lumină. Dar ei au pierdut experiența lor, ca un smochin a cărui fruct a fost scuturat înainte de a fi copt. (După înțelegerea pe care au avut-o ar fi trebuit ca fructul să fie copt). Cînd a suflat vîntul Duhului Sfânt experiența lor s-a clătinat, și ei au rămas numai cu pleava luată de vânt.

Prin faptul că ei au refuzat să fie ascultători lui Dumnezeu „cerul lor s-a strâns ca un sul de carte”, ceea ce înseamnă că ei au căzut din poziția lor cu Dumnezeu și cu poporul Său, care au șezut în locurile cerești (Efeseni 2:6).

Mulți au vrut să își aleagă „Biserica lor” după criteriile lor preferate și după propria lor învățătură. Dar dacă Dumnezeu are numai o singură Biserică adevărată, aceasta înseamnă că toate celelalte biserici sunt false. Predicarea clară a acelui timp a dezvăluit acel munte din Evrei 12:22-23 -muntele Sionului, Biserica – care se înalță peste toate „dealurile” false a sectarismului. Acest lucru a condamnat oamenii și bisericile false care au iubit aceste locuințe nebiblice. Deasemenea au fost demascate și ostroavele (duhuri independente), căci dacă ar fi vrut să aparțină lui Dumnezeu ar fi trebuit să se supună credinței comune a Bisericii și celor pe care Dumnezeu i-a pus peste ei în trupul Lui.

Fiecăruia i s-a pus un ultimatum indiferent dacă era bogat sau sărac, mare sau nesemnificativ. ”Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei” (Apocalipsa 18:4). Cei care au refuzat să lase totul și să umble în sfințenie, să vină acasă la Biserica Adevărată și-au încărcat peste ei mânia lui Dumnezeu – a Mielului care a vărsat propriul Lui Sînge, pentru a dobândi o Biserică adevărată. ”Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înădușe Adevărul în nelegiuirea lor (Romani 1:18).

Acești oameni au strigat munților (religilor false) să cadă peste ei. Ei au avut obiceiul să se ascundă între stâncile si crăpăturile munților (locuri fără lumină). Spunînd-uși „Noi am fãcut un legãmînt cu moartea, am fãcut o învoialã cu locuința morților” (Isaia 28:15).

Ei nu au vrut să fie descoperiți, pentru că au știut că faptele lor au fost rele (Ioan 3:19-21). Ei au vrut să își calmeze conșiința ascundînduse după învățăturie lor false, pentru ca ei să nu trebuiască să se schimbe și totuși să-și păstreze convingerea lor religioasă.

Ei au încercat să se ascundă, dar nimeni nu poate să înșele pe Dumnezeu. El a spus în Isaia 28:17: ”Voi face din neprihãnire o lege, și din dreptate o cumpãnã; și grindina va surpa locul de scãpare al neadevãrului, și apele vor îneca adãpostul minciunii.”

Oamennii vor să se ascundă de Adevăr, dar Dumnezeu îi va descoperii întotdeauna. Nu există nici o mișcare sau învățătură falsă care ar putea fi atît de amăgitoare încît să înșele pe Dumnezeu și pe poporu Său. Este mai bine a fi acum sincer față de Dumnezeu decît să fi smuls din peșterile și stîncile munților.