Hai să judecăm cu dreptate!

De-a lungul zilei Evangheliei, s-au introdus multe învățături străine și corupții în atmosfera spirituală de către Diavolul cu scopul de a împiedica să strălucească lumina curată și sfîntă a Evangheliei. Dar apropiindu-ne de concluzia acestei dispensări a Evangheliei, Dumnezeu este ocupat cu clarificarea aerului de norii negri, pătrunderea întunericului pentru a îngădui adevărului Său să strălucească în toată splendoarea și slava Lui așa cum a fost proorocit de proorocul Zaharia: „dar spre seară se va arăta lumina.”

Oh, dacă toți acei cari declară dreptatea ar izbucni în strigăte de bucurie și ar îmbrățișa această lumină glorioasă! Dar, din tristețe, mulți iubesc întunericul mai mult decât lumina, și trăgîndu-se înapoi de la lumină ei se înlănțuiesc ei înșiși în lanțurile întunericului.

A crede că un creștin poate să păcătuiască din când în când și totuși să își păstreze o experiență creștină este unul din aceste lanțuri, și este cel mai îngrozitor dintre acești nori întunecoși care împiedică lumina adevărată de a străluci. Toți acei cari cred în acest fel sunt fie într-o răsvrătire încăpățânată împotriva luminii și iubesc întunericul, ori ei în sinceritatea inimii lor, nesocotesc adevărul din cauza corupției și a norului întunecos după cum Diavolul a predicat toți acești ani. La această ultimă categorie de oameni noi dorim a le scrie.

Dragul meu prieten, dacă tu ești sincer și îl iubești pe Dumnezeu, vrei tu să stai jos cu Biblia ta și să raționalizăm lucrurile împreună? „Veniți-vă în fire, cum se cuvine, și NU PĂCĂTUIȚI! Căci sunt între voi unii, cari nu cunosc pe Dumnezeu: spre rușinea voastră o spun.” (1 Corinteni 15:34). Dragă cititorule, ca nu cumva să simți o înțepătură de mustrare și judecată în aceste cuvinte, adu-ți aminte că ele sunt citate direct din Cuvîntul lui Dumnezeu. Dacă vei găsi prilej de poticnire, aduți aminte că este Pavel în care te vei poticni, și Dumnezeu pentru că a inspirat aceste cuvinte ca ele să fie scrise în Sfînta Scriptură. Dacă trebuie să ni se spună, să fim treji și să nu păcătuim, este spre rușinea noastră, haide-ți dar să suferim ocara și să îmbrățișăm lumina. Oh ce mesaj glorios!

În Ioan 8:11, Isus plin de îndurare o iartă pe femeia prinsă în preacurvie „Nici Eu nu te osîndesc”, și atunci El îi pune o condiție, pentru ca El să poată să păstreze această iertare „Dute, și să nu mai păcătuiești!” Poți să vezi tu, prietene, că El nu a spus să mergi și să te rogi pentru iertare de fiecare dată cînd păcătuiești? Nu! În schimb El cere „…să nu mai păcătuiești.” Ne-ar cere Isus mai mult decât ne-a făcut capabili să facem? 1 Corinteni 10:13 dă răspunsul la această întrebare „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.” Oh, ce har binecuvântat, suficient și împuternicit care e capabil să ne ajute!

Ascultă ce spune Ioan 8:34: „oricine trăiește în păcat, este rob al păcatului.” Aceasta ne ajută să înțelegem că a săvârși un păcat noi devenim robi ai păcatului. Noi trebuie să ne amintim că Adam și Eva au săvârșit un singur păcat pentru a deveni robi ai păcatului și a fi izgoniți din prezența lui Dumnezeu. Dar mulțumim lui Dumnezeu că nu trebuie să rămînem robi ai păcatului! Versetul 36 spune în continuare, „Deci, dacă Fiul vă va face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi.” Dragă cititor, aceasta nu este o Evanghelie jignitoare pentru cei care iubesc lumina, ci este o glorioasă Evanghelie de libertate! Slobod, nu dorești tu ca să fii cu adevărat slobod?

Pot să-ți pun cîteva întrebări simple? Putem noi să fim robi cuiva și să fim „cu adevărat slobozi” în acelaș timp? Nu ne ajută chiar și legea naturii, să înțelegem acest lucru? Dar dacă noi nu putem înțelege aceasta în mod natural, Dumnezeu ne-a dat învățături specifice despre asta în Romani 6:18: „și prin chiar faptul că ați fost izbăviți de supt păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii.” Privește la aceasta prietene! Noi trebuie să fim eliberați de păcat înainte de a putea fi robi ai neprihănirii. Și în versetul 20 spune: „Căci atunci cînd erați robi ai păcatului, erați slobozi față de neprihănire.” Așa cum spune în Ioan 8:34, dacă făptuim un păcat, noi suntem robi ai păcatului, și în Romani 6:20 spune, dacă suntem robi ai păcatului suntem slobozi față de neprihănire. A fi slobod față de neprihănire înseamnă a fi pierdut, căci „fără sfințenie nimeni nu va vedea pe Domnul” Evrei 12:14.

Scopul venirii unui Mântuitor, și jertfa de pe Golgota nu au fost doar să ne elibereze de la pedeapsa iadului, ci să ne mîntuiască de păcatele noastre cari ne-au separat de Dumnezeu și cari au provocat condamnarea. „Pentru că El va mîntui pe poporul Lui din păcatele Sale” (Matei 1:21). „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). „Și știți că El S-a arătat ca să ia păcatele; și în El nu este păcat”(1 Ioan 3:5). „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrurile diavolului” (1 Ioan 3:8).

Ai observat că toate aceste scripturi arată clar că Golgota trebuia să ridice păcatul, să mîntuiască și să elibereze de păcat. Aceste versete ne arată că dacă lucrările diavolului – păcatul – nu a fost nimicit din viața ta și tu încă mai păcătuiești, atunci tu încă nu ai primit această experiență de salvare pentru care Hristos a murit ca tu să o poți avea, și dacă tu te mai consideri un creștin, este un reproș pentru Golgota „Oricine rostește numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!” (2 Timotei 2:19).

Dacă un om spune că el este drept și nu păcătuiește, deși el este supus greșelilor, despre un astfel de om, spun cei cari de multă vreme au fost înșelați, că acel om este eretic și convins de propria lui dreptate. Ei consideră aceasta ca o mîndrie sau ocară pentru Dumnezeu. Și într-adevăr așa ar fi situația dacă acel om în puterea lui proprie ar face această declarație, separat de harul lui Dumnezeu. 1 Ioan 1:8 se referă la un astfel de om care se consideră el însuși „un om bun”, prin urmare negînd nevoia de salvarea lui Dumnezeu, pentru că încrezîndu-se în propria lui dreptate, el nu vede nevoia în a obține iertarea păcatelor. „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri.”

Dar Pavel ne spune că toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Toți oamenii au păcătuit și au nevoie de salvare și eliberare de păcatele lor. Dar ce salvare este aceea care te lasă să rămâi tot în păcatele tale, pentru că atunci tu nu ești salvat de ele și nici de consecințele lor. Dar mulțumim lui Dumnezeu, Isus a murit pentru iertarea păcatelor din trecut ca să putem deveni „creaturi noi” și să umblăm într-o viață nouă, luându-ne crucea noastră și umblând pe urma pașilor Lui, trăind în sfințenie așa cum cel care ne-a chemat este sfînt. (1 Petru 1:15)

Deaceea noi putem mărtirisi că prin puterea lui Dumnezeu suntem capabili să trăim fără păcat așa cum El a fost fără păcat. Nu prin propria noastră putere, ci prin prețiosul Lui Sînge. Orice este mai puțin decît aceasta este o batjocură pentru Calvar. A pretinde că Sîngele Lui Hristos nu are putere de a elibera și susține pe cineva să nu păcătuiască ar însemna să aducem Sîngele Lui jos la nivelul sîngelui taurilor și țapilor, astfel făcând venirea Lui pe pămînt fără nici un scop, batjocorind astfel puterea din Sîngele Lui. „pe cînd acum, la sfîrșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa.” (Evrei 9:26). De ce? „căci este cu neputință ca sîngele taurilor și al țapilor să șteargă păcatele!” (Evrei 10:4).

Isus a spus în Matei 7:23, că vor fi mulți care mărturisesc că sunt creștini, dar vor fi respinși la judecată: „Atunci le voi spune curat: Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți cari lucrați fărădelege!” Motivul pentru care ei au fost respinși era că ei au fost lucrători ai fărădelegii. În viața lor încă mai era păcat. Este adevărat că sunt mulțimi de suflete în această condiție, mărturisind că ei sunt mântuiți, dar încă trăiesc în păcatele lor.

Orice cititor cu înțelepciune va vedea că Biblia din abundanță dovedește că a fi creștin cineva trebuie să fie curățat de păcatele lui și să domnească cu putere asupra păcatului. Haide-ți dar să privim acest subiect cu ochii raționali. Așa dar, eu spun că orice păcat de care nu te-ai căit și nu te-ai lepădat de el, te va opri să intri în cer, și tu spui că noi întotdeauna vom fi păcătoși. Care din noi poate să-și permită să fie greșit? Dacă tu ai dreptate, atunci și eu voi ajunge în cer, chiar dacă tu crezi să eu trăiesc după un standard mai înalt decît cere Cuvântul. Dar dacă tu ești greșit, oh ce mult te va costa, un preț pe care nu poți să-l plătești! Veșnicia este în pericol!

vreun sens că singurul păcat care te-ar împiedica să intri în cer este să crezi că un creștin poate să aibă putere prin Sîngele lui Isus să trăiască fără păcat? Mulți cari mărturisesc că sunt religioși ne-ar condamna; pentru faptul că noi credem că e posibil a trăi o viață fără păcat. Acum te întreb eu, cât de mult trebuie să păcătuiesc ca să ajung în cer, căci cu siguranță eu nu vreau să mai păcătuiesc, oricum nu mai mult decât e necesar ca să pot totuși intra acolo?

Dragă cititorule, nu dorești tu să trăiești o viață sfîntă, dacă ai ști că tu poți? Nu dorești tu eliberare? Sunetul libertate, nu aduce el o rază de speranță în sufletul tău? Sau tu mai iubești încă păcatele tale? Amenință învățătura aceasta ceea ce tu iubești? Iubești tu subjugarea și robia ta? Este plata păcatului atrăgătoare pentru tine? Iubești tu și acum întunericul mai mult decît lumina?