Apostolul John ne-a avertizat şi acest avertisment ar trebui să-l urmăm urgent în zilele acestea din urmă.“ Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sînt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.“ (1Ioan 4:1).

Aceeaşi dragoste şi grijă pentru suflete care o avea John să avertizeze în felul acesta, ne îngrijorează şi pe noi şi ne îndeamnă să scriem acest articol.
Mulţi afirmă asităzi că pot să „vorbească în limbi“. Vine acest lucru „de la Dumnezeu“ sau de la „un alt Duh“ (2Cor. 11:4)? Dacă cercetăm cu atenţie noul Tesament ne arată,că limbile străine nu au nici o temelie biblică. Pe baza Cuvîntului lui Dumnezeu s-au dovedid următoarele erori(greşeli):

1. Cuvîntul grecesc „glossa“ înseamnă o limbă sau un mădular de vorbire. Ambiguităţi pot fi înlăturate prin înlocuirea cuvîntului “limba(i)“ în biblie cu „limba(i)“ înţeles ca limbă vorbită. “Şi toţi au fost umpluţi cu Duh Sfînt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească“.(Traducerea Elberfelder foloseşte cuvîntul „limbi“ limbă străină şi totuşi înţeleseasă). Este o eroare a da cuvîntului „limbi“ o altă semnificaţie, decît o limbă care poate fi înţeleasă.

2. Susţinătorii de limbi străine, învaţă de multe ori că vorbirea în limbi este dovada botezului cu Duhul Sfînt. Biblia nu ne învaţă acest lucru. De asemenea, este curios că cei care pretind că posedează acest dar, vorbesc aceasta chiar şi după ce se depărtează de la credinţă. Este acceptabil, ca ei să mai posedeze puterea Duhului Sfînt?

3. În oposiţia învăţăturii că darul limbilor este pentru toţi credincioşii, Pavel a spus în 1Cor12:4-11.18.27-31 că adevăratul dar al vorbirii în limbi nu este pentru toţi. „Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. Şi felurite slujbe sunt…Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune…iar altuia, darurile vindecărilor…iar altuia proorocie… iar altuia felurite limbi…Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt prooroci? Toţi învăţători?…Toţi vorbesc în alte limbi?” Dacă am înţeleles conţinutul acestui text, atunci răspunsul este foarte clar ”NU”! Nu toţi vorbesc în alte limbi, după cum nu la toţi li s-a dat darul de a învăţa sau a prooroci.

4. Adevăratul dar, aşa cum a fost primit în ziua Cinzecimii a făcut posibil ca apostolii să predice “lucrurile minunate ale lui Dumnezeu” în diferite limbi străine. În felul acesta Evanghelia a putut fi răspîndită foarte mult în ziua aceea căci au fost acolo mulţimi mari de oameni. ”din toate neamurile care sunt sub cer…Toţi se mirau…şi ziceau unii către alţii:” Toţi aceştia care vorbesc, nu sînt Galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră în care ne-am născut?”

5. Acest dar, de a vorbi în aceste limbi străine, a avut un singur scop, răspîndirea Evangheliei. Aceasta, şi numai aceasta, este darul de a vorbi în alte limbi.

6. Diferite situaţii sunt enumerate în Biblie, în care credincioşii erau umpluţi cu Duhul Sfînt, unde vorbirea în limbi nu este amintită (citeşte Fapt.apost.4:8.31;7:55;8:17;9:17;13:9).

7. Isus nu a vorbit niciodată în limbi, deşi El a avut plinătatea Duhului.

8. „Fiindcă dacă mă rog într-o altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod“(1Cor.
14:14). Acest fragment din scriptură nu reprezintă o limbă de rugăciune, pe care nici cel care se roagă nu o poate înţelege, ci numai Dumnezeu. Aceasta înseamnă pur şi simplu că dacă cineva se roagă într-o limbă străină, într-o adunare, deşii el înţelege limba, pentru ceilalţi nu este de folos, pentru că ei nu înţeleg această limbă. „Fiindcă dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu “Amin” la mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce zici? “

9. Cea ce spune Duhul este de înţeles. Fenomenul modern de enunţuri extatice este de neînţeles.

10. Rom.8:26 este adesea citat pentru a sprijini teoria că exixtă o “limbă de rugăciune”, în cazul în care chiar şi cel care se roagă nu înţelege suspinul lui. Acolo scrie:”…Însuşi Duhul mijoceşte pentru noi cu suspine negrăite. ”Dacă acestea sunt “negrăite” înseamnă că nu pot fi exprimate în cuvinte omeneşti, de ce unii oameni pretind a fi în măsură să facă acest lucru? Aceste suspine se referă la mijlocirea Duhului, şi nu la rugăciunea credinciosului.

11. În1Cor.14 Pavel a confrontat o problemă în Biserică, pentru că oamenii se rugau şi vorbeau în limbi străine pe care majoritatea nu le înţelegeau ”Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine. “(V.2) Ai putea aduce o predică minunată în limba franceză, dar dacă nimeni nu te înţelege, vorbeşti numai lui Dumnezeu.” Aşa şi voi: Dacă cu limba nu veţi spune cuvânt lesne de înţeles, cum se va pricepe ce spuneţi? Veţi fi ca nişte oameni care vorbesc în vânt. “(V.9).

12. Pavel a spus, căci atunci cînd noi ne rugăm sau cîntăm cu Duhul, să o facem şi cu mintea
(1Cor 14 :15).

13. Pavel a spus că ar prefera să vorbească cinci cuvinte înţelese, decît zece mii de cuvinte într-o limbă străină. Dar, se pare că amatorii de limbi străine bolborosesc mai degrabă zece mii de silabe, decât să vorbească cinci cuvinte înţelese.

14. Limbile nu sunt un semn că credinciosul a primit Duhul Sfînt, căci Pavel a spus: „Prin urmare, limbile sînt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi.”(1Cor.14:22)

15. Deoarece limbile sunt un „semn pentru necredincioşi“, ele nu pot fi o limbă de rugăciune, aşa cum unii vor să ne facă să credem, că nu ar fi un semn pentru cei necredincioşi.

16. Oameni care se află sub influenţa Duhului limbii străine pierd cîteodată controlul de sine. Biblia îmi spune, că dacă un om nu îşi poate înfrîna limba, religia lui este zadarnică. (Iac.1:26) Duhul sfînt nu va produce o comportare necontrolată şi nepotrivită.

17.Dacă cineva are Duhul Sfînt el va avea roade de sfinţenie. Mii şi mii de oameni, care plini de entuziasm bolborosesc în limbi srăine, au ca roade faptele firii pămînteşti: desfrînare, necurăţie, destrăbălare, vrajbe, zavistii, certuri…(Gal.5:19-21). Noi nu credem că orice Duh este de la Dumnezeu, pentru că „după roadele lor“ îi veţi cunoaşte (Mat.7:16).
Biblia ne relatează numai trei cazuri în care oamenii au primit darul limbilor străine. Reprezentanţii vorbirii în limbi străine, folosesc aceste trei cazuri ca o dovadă că ar avea Duhul Sfînt, dar ei nu înţeleg semnificaţia darului adevărat, care a fost dat în fiecare dintre aceste cazuri.

a) În ziua Cinzecimii a început epoca Duhului Sfînt. Ca mărturie au fost date semne deosebite. Darul vorbirii în limbi a subliniat unversalitatea planului de mântuire prin ucenici, care urmau să meargă „în toată lumea“ să predice „Evanghelia la orice făptură “ Evrei şi Neamuri.

b) La Cezarea (Fapt.Apost.10:46) Dumnezeu a dat Neamurilor acelaşi dar ca şi Evreilor în ziua Cinzecimii, ca o mărturie pentru Evrei, că Evanghelia a fost oferită şi la Neamuri.

c) În Efes (Fapt.Apost.19:1-6) Acei care au cunoscut numai botezul lui Ioan, au ajuns la deplina cunoştinţă a planului lui Dumnezeu prin Isus Hristos, despre care Duhul Sfînt aduce mărturie (Ioan15:26). Aici, din nou, ei au vorbit în alte limbi şi prooroceau (V.6). A prooroci înseamnă a vorbi oamenilor spre zidire, sfătuire şi mîngîiere “ (1Cor.14:3). Oamenii nu pot fi zidiţi, prin ceea ce ei nu înţeleg.

În cele mai vechi timpuri, oamenii păgâni au vorbit în limbi sub influenţa Duhurilor necurate. Acesta este acelaşi fenomen care se manifestă în cazul limbilor străine. Majoritatea acestor oameni care afirmă că au darul vorbirii în limbi străine, pe departe nu duc o viaţă fără păcat. În mod repetat am auzit acest lucru din gura lor. Fapt.Apost.5:32 ne spune, că Dumnezeu dă Duhul Sfînt celor care „ascultă de El“. Dacă cineva încă păcătuieşte, atunci el este neascultător de El, şi neascultarea este păcat. Într-o asemenea stare este imposibil să primească Duhul Sfînt. Dacă este imposibil să primească Duhul Sfînt, atunci ce fel de duh au ei. De unde vine darul acesta al Duhului pe care ei pretind că-l au.

O manifestare fără temelie Biblică este numai un dar pretins al duhului pentru a le permite sau tolera ceea ce Cuvîntul lui Dumnezeu nu permite, şi în schimb aceasta deschide uşa larg spre înşelăciune.

(Unele idei au fost preluate dintr-un Articol a lui Boyce Blackwelder) Sora. Susan Mutch